marți, 7 iunie 2011

Mi-e dor de tine, MARE!


Îmi este tare dor de ea
Atât de dor
încât închid ochii
şi simt răcoarea brizei atingându-mi faţa
mirosul crud de alge
dimineaţa
când soarele mă inundă
şi pune stăpânire pe sufletul meu.
.......................................

Mă întreb uneori de sunt valuri
cele care se rostogolesc către maluri
sau cele de sus
înspumate şi rătăcitoare.
De ele nu mă tem niciodată,
de creasta lor înspumată
care nu mă poate atinge
Aşa cum mă faci tu să mă tem
când te supără gândurile mele.
Atunci mă mustri
şi degetele tale reci
mă trezesc din visare.....!
.................................................................
Mi-e dor de tine MARE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu