Fără replică în faţa iernii
M-ai minţit,
Dar m-ai minţit frumos şi te iert!
Nu pot nici măcar să te cert
Mi-ai promis zăpezile frumoase din copilărie
Şi mi-ai adus în schimb
O chiciură argintie
În care ţi-ai îmbrăcat copacii!
În brazi tăi frumoşi
Ai aşezat câteva stele adevărate
Şi luna ai pus-o în bradul cel mai înalt,
Luminos catarg
Pentru o corabie în derivă pe un ocean îngheţat!
Şi cu asta ai zis c-ai scăpat!
Ba nu! greşesc!
Ai mai presărat ici-colo o pudră albă
Ca făina din copaia bunicii!
Ai tras peste toate
Un văl gros de ceaţă umedă şi rece
“-Cui nu-i place, să plece
Să mă caute în munţi!’’
Acolo e izvorul
La care-ţi astâmperi dorul de mine,
Şi zăpezile din poveşti
După care atât de mult tânjeşti! "
În zadar mai caut o replică dură.
Mai convins peste măsură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu