Rătăcesc pe o mare de stele
Pentru că nu am curajul
Să ating incandescenaţa lor orbitoare
Şi nici să cutez până la soare,
Mă mulţumesc să ating cu genele lungi
Strălucirea lor
De deasupra apelor,
Şi strălucirea strălucirii lor
Din străfundurile mării.
Trimit depărtării
lumina din ochii mei
Plini de stele
Şi o las să vegheze
Şi să lumineze
Toate adâncimile viselor mele
Voi umple marea aceasta
De scoici purtătoare de perle
Şi atunci când cerul se va acoperi de nori
Ca de nişte năvoade plumburii
Şi n-am să mai văd stelele lui
Am să rog îngerii mărilor
Să deschidă cochiliile sidefii
Şi marea să se umple de stele….
Visele mele
Care nu se sting nicicând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu