Aşteptam să coboare iarna din munţi
Număram frunzele care mai cădeau....
Apoi nunăram fulgii mărunţi.
Copii în hohote râdeau
Şi se învârteau în piruete.

Rămân tablouri desuete
Zăpezile de altădată....
Frumoasă şi Imaculată
Copilăria me-a care s-a dus
Cum trece soarele-n apus...
.........................................................
..........................................................
Mi-e dor de toate şi de tot
Să fiu copilul din zăpezi mi-ar place
Dar roata vieţii nu mai pot
s-ontorc acum orice aş face.

Dacă vrei să păstrezi un prieten adevărat, primeşte-l în inima ta şi ''închide-l'' în sufletul tău ca să nu mai poată pleca niciodată!E cea mai preţioasă comoară.

Tu eşti un om fericit pentru ca ai descoperit asemenea prieteni, iar ei sunt norocoşi pentru că te-au găsit pe tine.

Nu există o zi, o lună sau un anotimp al prieteniei.Prietenia poate începe oricând şi poate dura o veşnicie. Depinde de noi....!

CUVINTE DESPRE

Încă o zi tristă de toamnă târzie!

Aleea parcului pare mai degrabă o mochetă cenuşie împodobită cu un model de frunze mari, aurii.

Ploaia măruntă şi reci cade strecurată printre ramurile aproape golaşe pe care mai flutură din când în când câte o frunză muribundă...

În tot acest decor sumbru trec umbrele în culori vesele...Şi oamenii trec sub umbrele mari şi se pierd în ele şi în ploaia care nu conteneşte

Simple cugetări

De ce vorbim mereu despre SFÂRŞIT fără să vedem că în toate există un nou început.
Nimic nu se sfârşeşte fără a reîncepe într-un fel sau altul
Există o repetabilitate în tot şi în toate.
Natura este cel mai bun exemplu.
Chiar dacă timpul nostru pământesc este ''măsura'' prin care acest microcosmos- planeta Pământ- se raportează şi se leagă de macrocosm - Universul - un început va fi urmat inevitabil de un sfârşit iar sfârşitul va însemna un nou început.
Din această succesiune repetată şi continuă a celor două ''momente'' se compune veşnicia.
Este ca o roată a timpului fără de timp...
Din ''rotirea'' ei se naşte şi renaşte totul.
Toate se subordonează unui principiu fundamental: ORDINEA
Acolo unde cineva sau ceva intervine subiectiv, echilibrul(ordinea) se clatină, o verigă se rupe dar celelalte pot şi înlănţuite.

http://www.youtube.com/watch?v=0zlPZzorFSI

Atunci când SUFLETUL, imaginaţia şi talentul se amonizează, lucrarea ta este nu doar frumoasă, dar este unică în felul ei la fel ca şi tine, iar ceea ce faci se numeşte ARTĂ ( artă de dragul florilor al oamenilor şi al vieţii).

Pentru cei care iubesc florile dar şi pentru cei care le fac să fie iubite mai mult...

Pentru Eni!!!