Nu judeca ceea ce văd ochii ci ceea ce simte sufletul iar mintea înţelege!
De nenumărate ori ochiul nostru vede ceva ce nu se încadrează în tiparele lui de frumuseţe şi perfecţiune sau în tiparele lumii.
Nu privi cu ochiii ci cu sufletul tău mare şi cu mintea deschisă şi vei înţelege de ce...!
((()))
Lucrurile frumoase mă bucură şi mă inspiră dar am descoperit lucruri extraordinare în cele mai puţin reuşite, mai puţin înzestrate.
Nu am ajuns la această constatare brusc, datorită unui caz singular sau subiectivismului de moment dar de curând m-am lăsat cuprinsă de emoţia unei situaţii imprevizibile şi inedite mai ales pentru mine.
///////////
Uneori, nu este poate atât de imporant să participi direct la un un anume eveniment sau moment dacă acest lucru nu este fizic posibil, cât este mai important să trăieşti emoţia, bucuria, ineditul acestuia, să participi afectiv, să înţelegi mesajul celui care s-a străduit să-ţi transmită la rândul lui idei, gânduri sentimente şi atitudini umane constructive şi realizabile, nu utopii şi aberaţii.
-------------------
Un documentar cu titlu de carte pentru împătimiţii de aventură m-a făcut să trăiesc cele 40 min. de difuzare mai plăcut şi mai întens decât o ecranizare desfăşurată pe o sută de episoade: ''Aventuri în ocean''
Informaţiile ştiinţifice pe care cercetătorul-scafandru ni le oferă la faţa locului într-un mediu pe care omul poate va reuşi să-l cerceteze în toate profunzimile lui, sunt mai mult decât atât.
Comentariile pertinenete, obiective, spontane te încântă.
Spontaneitatea şi imprezizibilitatea momentelor care au loc ori care se pot întâmpla îţi dă senzaţii unice.
Am văzut acest om minunat înotând cu delfinii, unduindu-se printre pisicile de mare, ascultând cântecul neânţeles al orcilor sau îndrăznind să
înfrunte ferocitatea rechinilor.
Chiar dacă nu este casa lui, oceanul pare să fie viaţa lui şi chemarea lui cea mare.
L-m văzut printre corali şi în peşteri abisale şi m-am întrebat dacă acest om cunoaşte frica sau dacă această stare este deja obişnuinţă.
Dar nu am putu să-mi stăpânesc emoţiile atunci când l-am văzut jucân-du-se ca un copil şi bucurându/se de o creatură pe care mulţi ar fi găsit-o hidoasă şi respingătoare.
Lupul de mare este o specie despre care pu'ini au auzit pănă acum dar de văzut sigur nu am avut ocazia nici măcar în foto.
Am dorit să ilustrez acet articol cu o imagine reprezentativă dar nu aş vrea să vă faceţi o impresie ''la prima vedere''.
Fălcile proeminente, corpul alungit il înfăţişează privitorului ca pe un mic monstru marin. Pare hidos, caraghios poate şi respingător dar atâta curiozitate, blîndeţe şi de ce nu , prietenie i-a oferit musafirului său neanunţat, încât jocul din întâlnirea lor spontană s-a prelungit dincolo de aşteptări.
Eera o plăcere reciprocă şi niciunul nu ar fi renunţat la acest mement unic.
Lupul de mare îşi unduia corpul într-o atingere uşoară de mâna şi apoi de corpul prietenului său.
Nu vă pot descrie emoţmoţia plăcută pe care am trăit-o în umila mea postură de simplu telespectator pentru că e prea puţin să o redai în cuvinte.
A fost aşa ca o poveste adevărată şi frumoasă în care personajul principal a îmblânzit monstrul pentru că acesta şi-a dorit cu adevărat PRIETENIA omului.
((()))
Nu înceta să oferi pentru ca cel de alături să aibă de unde primi
Nu uita că în lumea acesta frumosul şi hidosul, binele şi răul locuiesc împreună.
Nu judeca ceea ce văd ochiii ci ceea ce simte sufletul iar mintea înţelege!
va continua
De nenumărate ori ochiul nostru vede ceva ce nu se încadrează în tiparele lui de frumuseţe şi perfecţiune sau în tiparele lumii.
Nu privi cu ochiii ci cu sufletul tău mare şi cu mintea deschisă şi vei înţelege de ce...!
((()))
Lucrurile frumoase mă bucură şi mă inspiră dar am descoperit lucruri extraordinare în cele mai puţin reuşite, mai puţin înzestrate.
Nu am ajuns la această constatare brusc, datorită unui caz singular sau subiectivismului de moment dar de curând m-am lăsat cuprinsă de emoţia unei situaţii imprevizibile şi inedite mai ales pentru mine.
///////////
Uneori, nu este poate atât de imporant să participi direct la un un anume eveniment sau moment dacă acest lucru nu este fizic posibil, cât este mai important să trăieşti emoţia, bucuria, ineditul acestuia, să participi afectiv, să înţelegi mesajul celui care s-a străduit să-ţi transmită la rândul lui idei, gânduri sentimente şi atitudini umane constructive şi realizabile, nu utopii şi aberaţii.
-------------------
Un documentar cu titlu de carte pentru împătimiţii de aventură m-a făcut să trăiesc cele 40 min. de difuzare mai plăcut şi mai întens decât o ecranizare desfăşurată pe o sută de episoade: ''Aventuri în ocean''
Informaţiile ştiinţifice pe care cercetătorul-scafandru ni le oferă la faţa locului într-un mediu pe care omul poate va reuşi să-l cerceteze în toate profunzimile lui, sunt mai mult decât atât.
Comentariile pertinenete, obiective, spontane te încântă.
Spontaneitatea şi imprezizibilitatea momentelor care au loc ori care se pot întâmpla îţi dă senzaţii unice.
Am văzut acest om minunat înotând cu delfinii, unduindu-se printre pisicile de mare, ascultând cântecul neânţeles al orcilor sau îndrăznind să
înfrunte ferocitatea rechinilor.
Chiar dacă nu este casa lui, oceanul pare să fie viaţa lui şi chemarea lui cea mare.
L-m văzut printre corali şi în peşteri abisale şi m-am întrebat dacă acest om cunoaşte frica sau dacă această stare este deja obişnuinţă.
Dar nu am putu să-mi stăpânesc emoţiile atunci când l-am văzut jucân-du-se ca un copil şi bucurându/se de o creatură pe care mulţi ar fi găsit-o hidoasă şi respingătoare.
Lupul de mare este o specie despre care pu'ini au auzit pănă acum dar de văzut sigur nu am avut ocazia nici măcar în foto.
Am dorit să ilustrez acet articol cu o imagine reprezentativă dar nu aş vrea să vă faceţi o impresie ''la prima vedere''.
Fălcile proeminente, corpul alungit il înfăţişează privitorului ca pe un mic monstru marin. Pare hidos, caraghios poate şi respingător dar atâta curiozitate, blîndeţe şi de ce nu , prietenie i-a oferit musafirului său neanunţat, încât jocul din întâlnirea lor spontană s-a prelungit dincolo de aşteptări.
Eera o plăcere reciprocă şi niciunul nu ar fi renunţat la acest mement unic.
Lupul de mare îşi unduia corpul într-o atingere uşoară de mâna şi apoi de corpul prietenului său.
Nu vă pot descrie emoţmoţia plăcută pe care am trăit-o în umila mea postură de simplu telespectator pentru că e prea puţin să o redai în cuvinte.
A fost aşa ca o poveste adevărată şi frumoasă în care personajul principal a îmblânzit monstrul pentru că acesta şi-a dorit cu adevărat PRIETENIA omului.
((()))
Nu înceta să oferi pentru ca cel de alături să aibă de unde primi
Nu uita că în lumea acesta frumosul şi hidosul, binele şi răul locuiesc împreună.
Nu judeca ceea ce văd ochiii ci ceea ce simte sufletul iar mintea înţelege!
va continua
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu