Nu am uitat de prietenii mei, cei cu care aş dori să-mi împart singurătatea dacă ar fi să rămân pe o insulă pustie (despre cele trei lucruri pe care ar fi să le alegem înt-o astfel de aventură s-a discutat de nenumărate ori) dar nimeni nu s-a gândit la prietenii ''necuvântători''(poate impropriu numindu-i astfel, pentru că neputinţa sau neîngăduirea noastră de a pricepe ''graiul'' lor ne face să-i socotim astfel).

Şi aş alege mai întâi(cum altfel) decât un delfin şi aş împărţi cu el oceanul în toate zilele...Inteligenţa cu care a fost creat şi fidelitatea de care dă dovadă m-ar ajuta enorm...!Cuminţenia şi drăgălăşenia lor m-ar face să mă gândesc la un copil cuminte dar răsfăţat, statornic în prietenie...