Ziua aceasta trebuia să fie imaculată şi strălucitoare aşa cum este versul Lui şi o frumoasă aducere amite, un gând curat şi preţuirea noastră eternă pentru Luceafărul poeziei româneşti trebuiau să facă din ea o perlă la fel de strălucitoare pe care să o vadă şi să o preţuiască popoarele lumii.

În locul melancoliei şi al trăirii profunde a ceea ce înseamnă poezia frumoasă, românească, cu viers dulce, mângâietor, ca o desmierdare pentru sufletul nostru însetat de lumină, strada mocneşte ca un vulcan, adâncită şi răvăşită de evenimente.

Poporul român înzestrat cu cea mai înaltă spiritualitate, îşi risipeşte energiile creatatoare nepreţuite în acte spontane, dar realitatea prezentului este dură şi neiertătoare.

Ar trebui să-i dăm lui Eminescu ce este şi ce i se cuvine numai Lui în această zi, fără să-i tulburăm sfinţenia.

La colţul străzii se strigă lozinci police; pe aleile parcului copiii rostesc versul lui minunat....ce bine că măcar aici gestul lor simplu, neprihănit, împlineşte ceea ce ar fi trebuit să facem cu toţii într-o zi de 15 Iunie, azi când se împlinesc 121 ani de la înâlţarea lui între Stele, într-o zi dăruită de Dumnezeu, binecuvântată cu soare şi cu flori..