EXERCIŢIU DE MEDITAŢIE

Am strâns lumina care curge
din cerul înalt:
suvoi revărsat
din Infinit.
Am închis-o între braţele mele
Deasupra creştetului meu.
Şi am lăsat-o să se reverse
Peste ochii mei
Şi peste inima mea
Până când sufletul
A devenit stea
Şi trupul meu nu mai era formă
Nici ochiii mei – culoare.
Nu mă mai doare
Gândul care m-a rănit ieri
A rămas doar CUVÂNTUL
Care s-a făcut LUMINĂ
Strălucitoare.