Am scris cu sufletul şi am potrivit cu mintea cuvinte sincere şi frumoase despre un OM extraordinar şi despre lumea minunată pe care o re-creează cu sensibilitate şi înţelegere.

Cuvinte pentru îngeri cu aripi de fluturi

Cu mult curaj, dar şi cu foarte mult talent şi dăruire, scriitoarea Daniela Ghigeanu se apleacă spre o latură prea puţin abordată a literaturii: literatura pentru copii. Cel mai dificil şi delicat cititor este copilul. El devine într-o clipă un critic dur, tranşant, dacă mesajul nu e simplu, uşor de descifrat şi pe placul lui. Cu vădită nonşalanţă, el opreşte brusc cursul poveştii şi refuză să mai asculte. El devine categoric sau dimpotrivă, dacă povestea îi place, devine cel mai atent şi mai interesat ascultător (cititor). Este atâta gingăşie şi puritate în scrierile Danielei Ghigeanu, încât citindu-le copiilor, trăieşti cu emoţie şi neasemuită bucurie frumuseţea copilăriei cu toate minunile ei. Cele mai frumoase şi cele mai nobile sentimente şi trăiri umane îşi află locul în poveştile ei: iubirea, bunătatea, dăruirea, credinţa, apropierea de semenii noştri oropsiţi. Toate aceste valori morale sănătoase şi incomensurabile ating sufletul micuţului ca o vrajă de zână bună ori ca o aripă uşoară de înger în volumul de povestiri „Tolba fermecată”. Copilăria se preface într-o grădină minunată, o lume fascinantă de forme şi culori, un univers mirific cu gărgăriţe-mbulinate, albinuţe coafate, libelule delicate pudrate cu aur, gândăcei pufoşi, o horă de gâze orchestrată de aceleaşi delicate vieţuitoare (poezia ,,Hora gâzelor” din volumul ,,Căsuţa din turtă dulce”), ca într-un virtual desen animat, dar mult mai minunat aici este totul, pentru că prin abundenţa epitetelor şi a metaforelor simple, imaginea creată cititorului este de-a dreptul încântătoare. Daniela Ghigeanu dă dovadă de o impresionantă măiestrie în arta povestirii, împletind trăirile şi emoţiile înalte cu impresiile profunde, aşa încât efectul final artistic şi emoţional este maxim, înduioşând uneori până la lacrimi pe micul cititor, dar şi pe marele povestitor. Fiecare poezioară este o petală trandafirie din sufletul ei mare pe care se aşază mereu fluturi cu aripi de îngeri şi îngeraşi cu aripi de fluturi. Este o vrajă plăcută în toate şi o minune dumnezeiască este totul. Imnul primăverii (din vol. Mirodenii, publicat la Ed.Contrafort, Craiova, în 2007) Peste colnic adie iar zefirul Şi îşi desface cupa trandafirul, Roiesc albine vesele-n dumbravă, Se-arată primăvara cea suavă… Un cor zglobiu de îngeraşi se-adună Să cânte o poveste despre lună, Cu aripioare argintii, pudrate, Se-aşază pe zambile parfumate. Trei fluturaşi aplaudă voioşi, Bursucii cască somnoroşi, Doar veveriţa sare speriată, Pierzându-şi nuca preferată.

Un microcosmos fascinant într-o armonie perfectă cu Universul. Aceasta este lumea văzută de Daniela Ghigeanu.