The Aurora from Terje Sorgjerd on Vimeo.
joi, 28 aprilie 2011

AURORA
Nimic nu mai contează
Când cerul nopţii te-mbrăţişează
cu aripi de curcubeu.
Valuri, valuri pe o mare de stele :
Visele mele, doar visele mele.
Nimic nu mai contează
Când cerul în tăcere vibrează
de lumini ca de fulgere rătăcitoare.
Fantasmele cerului trec peste mine.
Ce poate fi rău? Totul e bine!
Aceste himere cu trup efemer
rătăcite undeva între pământ şi cer
ori pasărea Phoenix arzând!
un joc nebun, o horă de iele....
Gândurile grele, doar gândurile mele.
Un spectacol e-n cer şi cerul vibrează!
Nimic nu contează!
Nimic nu mai contează!
Nimic nu mai contează
Când cerul nopţii te-mbrăţişează
cu aripi de curcubeu.
Valuri, valuri pe o mare de stele :
Visele mele, doar visele mele.
Nimic nu mai contează
Când cerul în tăcere vibrează
de lumini ca de fulgere rătăcitoare.
Fantasmele cerului trec peste mine.
Ce poate fi rău? Totul e bine!
Aceste himere cu trup efemer
rătăcite undeva între pământ şi cer
ori pasărea Phoenix arzând!
un joc nebun, o horă de iele....
Gândurile grele, doar gândurile mele.
Un spectacol e-n cer şi cerul vibrează!
Nimic nu contează!
Nimic nu mai contează!
miercuri, 27 aprilie 2011
marți, 26 aprilie 2011
HRISTOA A ÎNVIAT!!!

HRISTOS A ÎNVIAT!!!
LUMINA SFÂNTĂ SĂ SE REVERSE NEÎNCETAT!!!
Când ai nevoie de mângâiere,
cheamă LUMINA,
De alinare când vei avea nevoie strigă LUMINA,
Când vei vrea mai multă IUBIRE
Rosteşte LUMINA
CUVÂNTUL tău se va face LUMINĂ
Ori de câte ori vei chema
vei striga sau vei rosti
cu sufletul şi cu inima ta.
vineri, 22 aprilie 2011
DE ZIUA PĂMÂNTULUI....



DE Ziua Pământului, să ne gândim la el ca şi cum ne-am gândi la un părinte, la un frate sau la un prieten şi să-i dorim viaţă lungă, să-l ocrotim şi să-l ajutăm cu minţile şi cu mâine noastre dar mai ales cu sufletul.
Atunci când mâinile noastre îi vor atinge florile şi copacii să nu uităm să-l iubim din toată inima ca pe un copil şi să-L respectăm vieţuind împreună în dragoste şi armonie.
Iar atunci când prinşi de probleme şi de obligaţii cotidiene suntem nevoiţi să stăm între ziduri de cărămidă sau beton, să-i aducem aproape FRUMUSEŢEA, să ne bucurăm de ea iubind-o.




foto realizate la expziţia ''Flori de Florii''(foaierul Bibliotecii Judeţene ASTRA SIBIU, aprilie 2011)
joi, 21 aprilie 2011
CALEA LACTEE..DRUMUL STELELOR CURGĂTOARE

Atunci când priveşti cerul de deasupra ta
Răsturnat, ca o mare
de stele curgătoare
Atunci când aburi de ceaţă
Trec în fiecare dimineaţă
valuri-valuri peste pădurea virgină ,
Cea mai frumoasă grădină
născută din aurora incandenscentă a soarelui la apus
şi din spuma valului în care s-a scurs
albastrul nefiresc al cerului de seară
devine o superbă grădină de vară
ruptă din raiul de sus.
între răsărit şi apus
timpul curge frumos
ca înt-o clepsidră
şi pare reversibil...
Înre apele de jos şi cele de sus
De la răsărit până la apus!
Icredibil
câtă frumuseţe încape
între două ape!
Înre apele de jos şi cele de sus
De la răsărit până la apus!
(((((((((((((((((((((((((())))))))))))))))))))))))
M-au copleşit şi m-au inspirat această
metamorfoză a sublimului şi această alchimie divină
în care se naşte frumosul ca o MINUNE A MINUNILOR.
Natura virgină şi metamofoza zilei în noapte devine o superbă metaforă artistică redată ''live'' de pe ''simezele'' cerului.
Filmul realizat de Terje Sorgjerd, norvegianul s-a urcat pe El Teide, cel mai înalt munte al Spaniei şi a făcut mii de fotografii este uluitor!
vineri, 15 aprilie 2011
Minunate aceste instantaneee oferite de site-ul Realitatea.net. Superbe aceste imagini, unele paradisiace, altele fantastice.... Peisajul fie el natural sau antropic este de notă maximă. Şi dacă trecem peste metafora uşor vulgară din titlu care poate nici nu a fost aleasă la întâmplare ci dimpotrivă - metaforele care dau titlu câtorva imagini sunt absolut superbe. 'De la 'Măreţia muntelui învăluit în fum şi vegheat de lună'', la ''coşul vulcanului în care se fierb licorile lumii'', plutind pe ''lacul limpede care fură umbrele'', poposind în ''Palatul de cleştar din adâncuri'' şi înapoi la ''cerul care a coborât pe pământ să-şi picteze norii'', călătoria virtuală a privitorului este un periplu încântător şi o fascinantă călătorie într-o lume reală pe care trebuie să ştim să o preţuim cu fiecare zi mai mult aşa cum preţuim viaţa. Mai am singură dorinţă, acum după ce mi-am luminat ochii şi limpezit sufletul, să vorbesc în felul meu despre toate acestea: despre Palatul de smarald, despre Sfinxul de piatră vegheat de fantasma lunii, sau despre O rătăcire albastră pe marea de turcoaz ori Simfonie în roz sau Alchimie - Geneza curcubeului, Când cerul se coboară-n ape....
joi, 7 aprilie 2011

Minunea mea....de ce mă pedepseşti..?

Am pierdut un prieten drag. De fapt refuz să cred că l-am pierdut pentru totdeauna. Poate doar a vrut să mă pedepsească pentru că în ultimul timp, compleşită de probleme şi de gânduri, am uitat să-i ofer mângâierea şi alintarea de care avea atâta nevoie. Un sufleţel drag, o inimioară arzând, o atingere uşoară şi câteva sunete neînţelese de mintea noastră dar tălmăcite de inimă. Cinci zile şi cinci nopţi încheiate au trecut fără el. ''MUTZU'', aşa îl chemam, aşa îl alintam mereu şi el răspundea ca un copil nevinovat şi prea cuminte, clipind rar- un gest incredibil pentru specia lui şi extrem de înduioşător pentru noi ceilalţi. Bătaia pleoapelor lui semăna mai degrabă cu un ''morse'' mimat prin care micul meu prieten se străduia să transmită un răspuns, un mesaj, o dorinţă. Şi tot astfel mulţumea, însoţind acest gest special cu un altul, delicat, în care lăbuţa lui mică se ridica întrun gest frumos de mulţumire. Ochişorii lui rotunzi şi blânzi îmi păreau incredibil de frumoşi şi-i spuneam mereu:''Tu eşti cea mai frumoasă pisică din lume!!! Răsplata pentru aceste cuvinte sincere şi măgulitoare erau aceleaşi sunete neânţelese, dar drăgăstoase urmate de un gest frumos de alint în care îmi învăluia glezna picioarelor cu blăniţa lui moale şi caldă. Dar dacă MUTZU nu mai este? Pe blăniţa lui fină deseori lacrimile mele s-au aşezat ca nişte boabe de rouă iar bucuriile mele au trecut valuri-valuri de mângâieri peste căpşorul lui frumos cu ochi limpezi, strălucitori! De ce m-a pedepsit atât de aspru?! Vreau să cred că gestul lui copilăresc de răzbunare se va sfârşi curând şi că dispariţia lui subită nu este de fapt răutatea sau gestul condamnabil al vreunul vecin nesăbuit. Mă întrebam uneori dacă acolo sus, în ceruri, Dumnezeu are loc şi pentru aceste fiinţe gingaşe, drăgăstoase, minunate care cer atât de puţin dela noi. În disperarea mea, căutam să aflu dacă în destăinuirile sale băieţelul privilegiat care a ajuns la Dumnezeu şi apoi s-a întors la cei dragi, a găsit în Raiul promis celor vrednici, pe aceşti priteni dragi, necuvântătoare, care ne bucură şi ne îmbogăţesc viaţa. Răspunsul încă nu l-am aflat. Eu încă mai sper....!
luni, 4 aprilie 2011

Abonați-vă la:
Postări (Atom)