Bibliotecarii, aceasta nobila breasla

Pledoarie pentru frumos
(Bibliotecarii, "această nobilă breaslă")




Există un loc spre care mă grăbesc să ajung dimineaţa.
Paşii mei trec pe aleile parcului ca şi cum ar aluneca uşor pe sub bolţi frumos arcuite de tei, de stejari, de castani, pe sub coroana lor de frunze strălucind de rouă în lumina soarelui ca nişte diamante.
Stropii reci din apa artezienei în care nimfe cu trup efemer dansează fremetic pe o simfonie aievea, mă răcoresc şi mă trezesc din visările mele preapline de frumos.
Iubesc această dimineaţă, aşa cum iubesc toate dimineţile în care finalitatea drumului meu este acel loc după care tânjesc mereu ca un însetat călător rătăcit pe un ocean de nisip.

Există un loc în care sufletul meu se regăseşte ca într-o catedrală a luminii, această Lumină divină dătătoare de înţelepciune şi de speranţă: Biblioteca, aprope de mine, de sufletul meu!
Dacă tu vei şti să-i deschizi fereastra inimii, această Lumină îţi va invada mintea şi sufletul şi te va umple de dulcea binecuvântare a vietii.
Aici mă regăsesc într-o lume frumoasă şi într-un univers aparte, în care viaţa mea poate să însemne o mie de vieţi sau mai mult.
Îmi iluminez mintea cu harul cel mare al înţelepţilor care au strâns comorile lumii şi te-au lăsat pe tine, cititorule, să le descoperi şi să le preţuieşti, să le laşi moştenire urmaşilor tăi şi urmaşilor semenilor tăi până la sfârşitul veacurilor.

Dacă viaţa ar fi o carte, am avea deopotrivă avantajul de-a o răsfoi cât mai încet cu putinţă, şansa de a retrăi momentele cele mai frumoase revenind mereu asupra paginilor preferate, şi, uneori, dorinţa de a ajunge la sfârşitul ei într-o imediată şi acceptată împăcare cu această lume...

Dar dacă viaţa ar fi 1000, 100 000 de cărţi ….?

Un univers fascinant, fermecător, miraculos te învăluie şi te seduce.
Dimineaţa ta de fiecare zi începe cu oameni frumoşi, optimişti, minunaţi! Dacă le dăruieşti un zâmbet, primeşti în schimb zeci, sute de zâmbete şi de vorbe frumoase ca şi cum lumea aceasta nu poate fi decât bună, aşa cum creat-o Dumnezeu. Ce altă răsplată poate fi mai minunată ca aceasta.!
Dar tu şti că poţi să le dăruieşti mai mult, mult mai mult!
Setea de cunoaştere şi de ştiinţă se contopeşte cu cea a semenilor mei care vin să soarbă din izvorul înţelepciunii şi al cunoaşterii.
Nu pot să le dăruiesc comori de aur şi de diamante ca să le fie viaţa mai uşoară şi mai bogată dar pot să le ofer comori de suflet, nepreţuite şi nenumărate.
Biblioteca este Paradisul acesta regăsit într-o dimensiune profund pământeană, în care cauţi să afli un sens pierdut, un ideal neîmplinit, o speranţă care încă nu a murit. Fructul înţelepciunii nu mai este fructul oprit pentru că hrana noastră spirituală aceasta este!

De la cei care au slujit înaintea mea OMUL şi CARTEA, am aflat că , ’Bibliotecarii, această nobilă breaslă de intermediari ai înţelepciunii tipărite’’au pretutindeni reprezentanţi de seamă.
Evoluţia omenirii şi progresele ei succesive reflectate în gradul de cultură şi de civilizaţie de azi se regăsesc toate în acest tezaur incomensurabil care este BIBLIOTECA

Identitatea umanităţii şi sensul existenţei noastre se concentrează aici ca într-o piramidă şi sporeşte necontenit, prelungindu-se şi amplificându-se dincolo de ea, ca într-un vortex de Lumină, în Univers.

Acei şi aceşti oameni minunaţi care sunt scriitorii, ca nişte, magicieni fără cusur, au făcut din viaţa lor o carte. Din cărţi au făcut viaţa lor, şi v-au sărutat pleoapele copleşite de somn atunci când vă încăpăţănaţi să cunoaşteţi finalul ei, v-au mângâiat sufletele cu vorbele meşteşugite şi v-au luminat minţile cu harul şi cu darul lor de înţelepciune.
Să le urmăm exemplul şi sfatul: ‚’Scrie, să nu laşi să treaca viaţa aceasta în zadar, să laşi ceva în urma ta!’’
Citeşte! Dansează! Visează! Iubeşte! Cititorule, omule drag, iubeşte viaţa şi trăieşte frumos fiecare zi ca şi cum ar fi prima, şi nu ultima. Un început frumoas poate să dureze o viaţă dar poate face să strălucescă mai multe vieţi
Intră în acest templu cu evlavie dar nu te sfii să ceri hrană pentru suflet, ca sufletul tău să crească şi să sporească Lumina.


Există un loc din care plec seara, ca şi cum aş aluneca uşor pe sub bolţile frumos arcuite, pe sub coroana lor de frunze strălucind în amurg, ca nişte nestemate.
Un zâmbet de mulţumire pune stăpânire pe chipul meu şi-mi trădează liniştea şi bucuria.
Pentru că există acest Loc în viaţa şi în sufletul meu!