NOCTURNĂ DE TOAMNĂ

Ţi-ai aşezat palmele luminoase
Pe fereastra mea.
Ca un magician,
Vântul ştrengar le amesteca
Şi mă făcea să zâmbesc
Şi să-mi doresc
să intru în joc.
Cu puţin noroc,
Mi-am potrivit palmele mici
Peste palmele tale de frunze
Şi ne jucam aşa,
Ca-ntr-un număr de pantomimă.
Din când în când, licurici
Se strecurau în tabloul nocturn
Şi se amestecau cu stelele.
Ca nişte felinare, crizantemele
Se aprindeau
în lumina lunii!
Apoi vântul a-nceput să şuiere,
Şi să fluiere
Din ce în ce mai tare,
Amestecând nebuneşte
Şi ştrengăreşte
Palmele tale ,
Ridicându-le în cer,
Ameţindu-mă....
Am adormit.
O simfonie aievea umple visele mele,
Din care nu lipsesc licurici
şi frunze arzând printre stele.