VIS?

Văd în faţa mea
drumul fără întoarcere
nici drept,
nici cotit,
Şi merg cu umbra ta alături
ca o teamă nevindecată,
şi mâinile tale noduroase
amestecate printre ramuri
se întind spre mine şi mă rănesc
şi vorbele tale grele
amestecate cu şuieratul vântului
mă lovesc
ca să mă scoată din cărare.
Şi eu merg mai departe
ca şi cum m-aş încăpăţâna
să trăiesc
cu teama aceasta nevindecată
şi cu rănile nemângâiate
decât de fluturi,
pentru că ştiu că fiecare drum
începe şi se termină undeva.
Şi merg mai departe
ca şi cum aş zbura
cu rănile sufletului
alinate de flori.
Din când în când vrăbiile
îmi ţin calea
şi mă întreabă dacă mai pot
şi-atunci socot
că nu e întâmplare
drumul acesta.
Şi mierla îmi cântă
ca să nu mai aud vântul şuierând
şi urlând
ca să mă ţină în loc.
Acum merg ca şi cum aş zbura...!
În soarele orbitor
de la capătul drumului meu
nu mai e loc pentru umbra ta.