MIRUL PAMÂNTULUI

Respir aerul proaspăt
deasupra zăpezilor târzii!
Miresme suave de frezii şi de narcise
mă ameţesc!
MIRUL pământului
în cupe de flori !

Soarbe-l şi lasă-l

să ajungă la inima ta!

MINIATURI DE PRIMAVARA

PRIMĂVARA VERSUS IARNA SIBIANĂ

UN POTOP DE IUBIRE...

O cascadă de iubire
să se reverse asupra ta,
prieten drag!
Un fluviu
să fie dragostea!
să se reverse pretutindeni,
Să inunde lumea!
Să nu-ţi fie teamă
dacă simţi că te îneci
într-un ocean de iubire!
Îngerii mărilor
dansează cu tine!
Să fie acest potop ,
cel mai frumos sfârşit pentru
cel mai frumos început de lume!

O colectie impresionanta

O colectie impresionanta de drumuri / sursa: REALITATEA.NET

Nu ştiu dacă voi ajunge vreodată să-mi astâmpăr dorul de ducă, să evadez uneori din lumea dezlănţuită şi egoistă şi să-mi răsfâţ simţurile cu frumuseţea peisajelor atinse doar de mângâierea soarelui, de atingerea domoală a brizei...
Doar în vise mele închipuite şi uneori fantastice, zburam peste lagune mărginite de cascade rostogolindu-se în apa străvezie şi mă simţeam ca un pescăruş fericit planând deasupra NATURII virgine! Nu căutam să interpretez visul meu nici măcar simbolistica zborului nu o căutam în cărţi, pentru că în visele mele totul era minunat şi doream cu disperare să rămâne aşa!
Trezirea din vis este cea mai grea! Mă regăsesc mereu într-o lume zgomotoasă, rebelă, în care liniştea devine CĂUTARE, devine SETE, devine obsesie, şi atunci caut cu disperare DRUMUL spre Ea, spre această râvnită LIBERTATE, măcar pentru o vreme!

Visez mereu, DRUMUL pe care
biciuit de dor şi nerăbdare,

gândul meu aleargă

nestăpânit ca un fulger....

Într-o lume dezlănţuită, rebelă, cauţi drumuri în afara visului şi ai curajul să mergi până la capăt!?

Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti,
înţelege ce ai fost,
acceptă ce ai devenit şi,
cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare
Shakespeare

Nu trebuie să ai un munte de prieteni! E suficient să ai un arbore falnic şi în coroana lui bogată, prietenii şi prietenii prietenilor tăi să crească, să înfrunzească sorbind din aceeaşi sevă dătătoare de rod frumos şi bogat.

Prieteni sunt cei care-ţi întind mâna dar şi ce-i care-ţi citesc sufletul şi îţi îmbrăţişează inima cu dorul şi cu iubirea lor.

Prieteni nu sunt doar cei care te iubesc pe tine ci mai ales cei care-ţi iubesc prietenii cunoscându-te pe tine şi-ţi vorbesc de ei fără ca să-i cunoască poate numai din poze şi scriu despre ei cu drag ca şi cum ar fi prietenii lor de o viaţă.


Mulţumesc Daniela!
Îi-am vorbit despre prietenul meu necuvântător, despre ''sufleţelul'' meu drag şi ţi-am arătat o fotografie ca să-i admiri drăgălăşenia.
Tu l-ai iubit imediat şi din vorbele tale frumoase ai făcut un poem gingaş şi frumos pentru minunea mea.

MOTANUL TOTO

Fulgul alb din pălărie
Îmi aduce bucurie,
Pufuleţ cu ochi senini
În grădina mea cu crini!
Gheme, ciucuri şi târlici
Le aruncă prin urzici.
Motănelul jucăuş
Pare-un ghemotoc de pluş;
Sare-n zăpada pufoasă
Cu hăinuţa lui cea groasă.
Când stăpâna-l dojeneşte,
El cască şi leneveşte.
Cuvertura-i mătăsoasă,
Iar smântâna-i delicioasă!
Am cel mai vitez motan!
Sare tocmai în lighean,
De pe streaşină, în jos,
Să recupereze-un os!
Dar căţelul nu se lasă,
Nu îl invită la masă,
Vigilent şi moralist
Îl goneşte pe turist:
,,Ia te uită, ce tupeu,
Nu te da la osul meu!”
Mârâind, colţii şi-arată,
Alergându-l prin ogradă...
Dar Toto e norocos,
Îl sfidează tacticos,
Cocoţat tocmai în nuc
Se curăţă pe năsuc.
,,Ce mai vrea acest căţel?
De unde atâta zel?
Favoritul sunt doar eu,
Care-am câştigat mereu!
Bine e să fii pisoi…
Am culcuş în perne moi.
Frigul, ploaia şi zăpada
Pot să vină cu grămada,
Eu de-aici nu mă urnesc,
De pe tronul pisicesc,
Torc întruna, fără fir,
Pe un pled de mohair!”

CHARLES DICKENS: AZI, LA ANIVERSAREA LUI...!

N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimile înăsprite.
*****
O inimă iubitoare este cea mai adevărată înţelepciune.

*****
Până la vârsta de 50 de ani, am învăţat cea mai dură lecţie. Am descoperit că numai câteva lucruri sunt cu adevărat importante. Am învăţat să luăm viaţa în serios, dar niciodată pe noi înşine.
*****
Arată-i unui smochin cum trebuie să crească şi, când vei fi bătrân, stai la umbra lui

*****
Vai! Cât de puţine chipuri îşi păstrează frumuseţea! Grijile, supărările, suferinţele acestei lumi schimbă şi înfăţişarea odată cu sufletul, şi numai când patimile adorm şi-şi pierd puterea pe vecie, norii tulburi se risipesc şi cerul îşi recapătă limpezimea. Astfel ne apar adesea morţii; chipul lor rece şi îngheţat îşi recapătă expresia aceea de mult uitată, a pruncului ce doarme, părând a se fi întors iar în primăvara vieţii.
*****
Fiecare om este un mister şi o taină
*****
Să ai o inimă care să nu devină nicioadată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească
*****
Şi se uită afară, dar din pricina întunericului nu văzu altceva decât propriul ei chip reflectat în sticla ferestrei. Eu sunt convins că oricât de departe ar fi privit, n-ar fi văzut un lucru mai plăcut.
Charles Dickens: Greierul casei
*****
Îi iubesc pe aceşti oameni micuţi; şi nu e un lucru mărunt când ei, care sunt atât de nevinovaţi în faţa lui Dumnezeu, ne iubesc la rândul lor.
Charles Dickens: Vechiul magazin de curiozităţi