Un prieten este cineva care te cunoaşte aşa cum eşti,
înţelege ce ai fost,
acceptă ce ai devenit şi,
cu blândeţe, te lasă să creşti în continuare
Shakespeare

Nu trebuie să ai un munte de prieteni! E suficient să ai un arbore falnic şi în coroana lui bogată, prietenii şi prietenii prietenilor tăi să crească, să înfrunzească sorbind din aceeaşi sevă dătătoare de rod frumos şi bogat.

Prieteni sunt cei care-ţi întind mâna dar şi ce-i care-ţi citesc sufletul şi îţi îmbrăţişează inima cu dorul şi cu iubirea lor.

Prieteni nu sunt doar cei care te iubesc pe tine ci mai ales cei care-ţi iubesc prietenii cunoscându-te pe tine şi-ţi vorbesc de ei fără ca să-i cunoască poate numai din poze şi scriu despre ei cu drag ca şi cum ar fi prietenii lor de o viaţă.


Mulţumesc Daniela!
Îi-am vorbit despre prietenul meu necuvântător, despre ''sufleţelul'' meu drag şi ţi-am arătat o fotografie ca să-i admiri drăgălăşenia.
Tu l-ai iubit imediat şi din vorbele tale frumoase ai făcut un poem gingaş şi frumos pentru minunea mea.

MOTANUL TOTO

Fulgul alb din pălărie
Îmi aduce bucurie,
Pufuleţ cu ochi senini
În grădina mea cu crini!
Gheme, ciucuri şi târlici
Le aruncă prin urzici.
Motănelul jucăuş
Pare-un ghemotoc de pluş;
Sare-n zăpada pufoasă
Cu hăinuţa lui cea groasă.
Când stăpâna-l dojeneşte,
El cască şi leneveşte.
Cuvertura-i mătăsoasă,
Iar smântâna-i delicioasă!
Am cel mai vitez motan!
Sare tocmai în lighean,
De pe streaşină, în jos,
Să recupereze-un os!
Dar căţelul nu se lasă,
Nu îl invită la masă,
Vigilent şi moralist
Îl goneşte pe turist:
,,Ia te uită, ce tupeu,
Nu te da la osul meu!”
Mârâind, colţii şi-arată,
Alergându-l prin ogradă...
Dar Toto e norocos,
Îl sfidează tacticos,
Cocoţat tocmai în nuc
Se curăţă pe năsuc.
,,Ce mai vrea acest căţel?
De unde atâta zel?
Favoritul sunt doar eu,
Care-am câştigat mereu!
Bine e să fii pisoi…
Am culcuş în perne moi.
Frigul, ploaia şi zăpada
Pot să vină cu grămada,
Eu de-aici nu mă urnesc,
De pe tronul pisicesc,
Torc întruna, fără fir,
Pe un pled de mohair!”