Eminescu, mereu.



Atat de dulce esti, nebuno,

Ca le esti draga tuturor,

Cunosc femei ce dupa ochii

Si dupa zambetul tau mor.

Femei frumoase si copile

Te-ar indragi, te-ar saruta.

Tu ai iubirea tuturora ­

Si numai eu iubirea ta.

Un farmec bland de fericire

Tu raspandesti oriunde-i sta ­

Esti fericirea tuturora

Si eu sunt fericirea ta.

De razi, se desprimavareaza,

Invie totul unde-i sta,

Caci tu esti viata tuturora

Si numai eu viata ta.

De dragul tau si flori si oameni

Si stele sa traiasca vor.

Pe mine ma iubesti tu numai

Si numai eu doresc sa mor.

 Nota: Am descoperit acest minunat poem pe blogul Elenei Să vă rămână în suflet tuturor!