Povestea căţelului povestitor- momente din spectacol




Dolly-Doll, căţelul povestitor



SALUT PRIETENI! Sau mai bine zis: "HAM-HAM" Eu sunt Dolly-Doll şi sunt cel mai norocos căţel pentru că voi sunteţi cei mai frumoşi şi cei mai cuminţi copii! Nu-i aşa?

- O să vă spun o poveste. Nu e un basm cu zâne sau cu căţei înaripaţi Este o poveste din zilele noastre cu un căţel foarte prietenos şi drăgălaş care se dovedeşte a fi un foarte bun povestitor. Şi acela sunt chiar eu!





Promisiunea din vis



Era o zi fierbinte de vară. Şi cum stăteam eu aşa, la adăpost de soarele dogoritor sub bolta unei porţi, numai ce văd trecând prin dreptul meu, pe trotuar, o domniţă, frumuşică şi energică(de unde o fi avut ea atâta energie pe fierbinţeala asta? Când, ce-mi văd ochii? Domniţa aceasta drăgălaşă avea un evantai cu care se răcorea! Doamne, aş fi dat atunci toate bucăţelele suculente de cărniţă şi toate oasele cu măduvă pentru o răcoreală pe cinste!

Am părăsit rapid adăpostul meu şi m-am furişat în umbra domnişoarei Deja era niţel mai bine!Deodată, umbra se opreşte brusc şi eu care alergam pe lăbuţele mele ca să ţin pasul, rămân în soarele dogoritor. Doi ochi frumoşi se uitau cu drăgălăşenie spre mine

- Hei, frumuşelule, ţi-e tare cald, nu-i aşa?

Am scâncit ca un bebeluş şi cu un lătrat scurt i-am confirmat. A coborât evantaiul spre mne şi a început să mă răcorească. Doamne, ce bine era! Nici dacă aş fi avut urechi de elefant nu m-aş fi răcorit mai bine.Apoi a început să râdă ştrengăreşte şi am pornit.

Şi cum mergeam noi aşa, ea cu evantaiul, eu pe lângă ea, îmi arunc ochii spre sacoşa pe care o avea şi care mă cam enerva. Ce să vezi! Pe sacoşa cu pricina, era o pisică maare, albă şi pisica aceasta, ce credeţi voi că făcea pe o asemenea arşiţă? Mânca o îngheţată!Maaare!Deci, era o pisică fericită, nu ca mine!

Am scâncit iar şi am lătrat scurt ca să fiu băgat în seamă.

Bietul de tine! Lasă că rezolvăm imediat ce ajungem la primul magazin.

Zise stăpâna mea şi apoi scoase un oftat cât pentru doi.(De acum încolo o voi numi „stăpâna mea“ şi mă voi strădui să fiu un căţel cuminte ca să mă îndrăgească şi să mă ia acasă la ea!









Şi cum mergeam noi aşa ca doi însetaţi în deşert, văd o umbră mare acoperind umbra mea. De pe stâlpul porţii din dreapta mea, din umbra unui soc, ne privea O PISICĂ tolănită şi leşinată de căldură

- Miaaauuuuu!mmmmm, ce sete mi-e! Şi ce poftă! Ochii ei plictisiţi se făcură deodată mari şi pofticioşi descoperind „ispita“ de pe sacoşa stăpânei mele.

- Salut prietene! Hai şi tu la o răcoreală pe cinste!

-Salut! Mi-a răspuns plictisit.

-Mi-e o sete! Dar nu-mi părăsesc locul acesta pentru nimic în lume!

Avea dreptate amicul meu căci sub pomul cu pricina, două pisici ameţite de căldură se uitau cu invidie la el.

- Te înţeleg, prietene!

- Sunt aici de la răsăritul soarelui, altfel,,,,,eram în locul lor acum. !

Vorba aceea: Cine se scoală de dimineaţă.....are umbra lui!

Râse zgomotos şi îşi răsuci mustăţile lungi.

-Vrem şi noi! Vrem şi noi acolo sus!!!strigau pisicile în cor!

Las c-o să crească la anul corcoduşii cei mici şi-o să aveţi şi voi umbra voastră!

Miaaaauuuu!

La revedere, prieteni!







Am pornit mai departe! Şi mai mergem noi ce mai mergem şi auzim un zgomot de aripi obosite în teiul de la marginea drumului.

Din frumzişul des ne privea curioasă O TURTUREA cu pene cenuşii catifelate şi cu ochişorii mici , strălucitori ca două cristale.

Gugu-ştiuc!Gugu-ştiuc!

Salut, prietene! Vino şi tu să te răcoreşti cu o îngheţată. Hai, coboară!

Merci, prietene, dar aici mă simt în largul meu!

Uite, vezi socul acela sub care stă tolănit vecinul motan? Ieri era plin de porumbei şi de suratele lor păsărele!. Dar aseară, pe răcoare, au făcut petrecere mare şi nu s-au trezit devreme, aşa că azi au pierdut locul cu pricina. Deseară o să vină copiii să culeagă florile parfumate de tei şi la câtă energie au micuţii, nu ştiu dacă mâine o să mai fie crengi unde să mă feresc de arşiţă

- Biine, cum vrei tu!

M-am uitat cu coada ochiului şi l-am văzut cum îi sclipeau ochii după îngheţata cu pricina.

Am pornit mai departe . Şi cum mergeam noi aşa, domniţa cu evantaiul şi eu în umbra ei, numai ce zăresc de la înălţimea mea, într-un tufiş de zmeură două urechi lungi şi apoi un botic umed tremurând şi o pereche de ochişori strălucitori care ne priveau pe furiş.

Hei! Tea-am zărit amice IEPURAŞ!

Vino să te răcoreşti cu o îngheţată de zmeură pe cinste, că în tufişul acela nu mai prea este bunătate de zmeură!

Mda, aşa este! Constată cu mâhnire prietenul urecheat. Dar nici cu boticul înţepat nu mă încumet să ies de aici că or să râdă amicii mei de mine. Oricum, să ştii că sunt prevăzător din fire şi am păstrat frumuseţe de morcov pentru masa de prânz şi-o să-mi ţină şi de sete.

Mda! Aşa da! Să ai poftă şi răcoreală maximă!La revedere!



Hei, prietene! (L-am auzit în urma mea.) dacă au şi îngheţată de morcovi, te rog să-mi dai de ştire! A zis aşa, mai cu sfială, ca să nu-şi trădeze pofta.

Eheee!Bine, Aşa voi face!











Şi numai ce ne îndepărtăm de amicul iepure şi zăresc după gardul alb, văruit, un MÂNZ frumos şi drăgălaş ca un ponei!

Hei! Am auzit bine? Ai spus cumva “îngheţată“???OOOOO!!Îngheţată! Vreau şi eu!Vreau şi eu! De care îngheţată este

Salut, prietene! M-ai speriat! Mă gândesc cât de cald trebuie să-ţi fie cu coama aceea frumoasă dar călduroasă! Îngheţată de vanilie, de ciocolată, cu fistic...!

MMMMH...!Da cu cereale nu au?

EI poftim, mai ai şi pretenţii! Şi încă ce pretenţii, auzi la el! Cu cereale!!Vei fi vrând îngheţată cu ovăz, nu-i aşa?

Şi am izbucnit în râs că nu m-am putut abţine! Mi-ar fi plăcut să înţeleagă şi domniţa „limbajul” nostru ca să-i aud râsul ştrengăresc.

Lasă! Zise amicul meu uşor ruşinat! Uite, stăpânul are grijă de mine ca să nu răcesc, de aceea nu primesc îngheţată dar îmi aduce mere şi pere proaspete şi reci!

Ei vezi, fericitule! Şi eu îmi doresc un stăpân cumsecade! Cu toţii ne dorim!

La revedere

La revedere!

Am privit în urma mea şi i-am văzut coama frumoasă şi ochii strălucind de mulţumire.



Şi am mai mers aşa preţ de câteva minute până să ne oprim în faţa unui magazin pe ale cărui geamuri imense se găsea o reclamă uriaşă!!!. Am simţit că nu mai am aer şi mi se holbaseră ochii aşa ca în desenele animate pentru că în faţa ochilor mei era o ÎNGHEŢATĂ uriaşă, de ciocolată, vanilie, fistic, ..................!O nebunie!

Dolly- Doll, aşa o să-ţi apun de azi înainte! Să fi cuminte până mă întorc!

Îmi spuse stăpâna mea şi înghiţi şi ea în sec privind cu poftă îngheţata din reclamă.

Aşteptarea şi răbdarea mea şi-au aflat răsplata când stăpâna s-a întors cu două îngheţate „moţate“ cum nu mai văzuseră ochii mei până atunci.

Hai, vino, drăgălaşule!

Când am văzut ce grozăvie mi se pregăteşte, m-am repezit ca un bezmetic la cornetul ispititor Râsul domniţei nu mai contenea.

N-a mai rămas nci o urmă din deliciul care mi s-a pregătit. Simţeam răcoreala aceea până în vârful urechilor mele creţe.

Şi după ce ne-am înviorat noi niţel, am pornit mai departe.

O să ajungem imediat, Dolly-Doll şi sunt sigură că o să-ţi placă şi noii tăi prieteni: Muţu, cel mai scump şi mai drăgălaş motănel din lume(I-am spus aşa, pentru că seamaănă cu un mutzunache, atât e de mic şi de drăgălaş) şi cu Lyla, papagalul meu albastru-azuriu, acrobat jucăuş cum nu s-a mai văzut la specia lui.

OOOOoooo!. Abia aşteptam să-i cunosc !!! Ochii domniţei sclipeau de plăcerea când vorbea despre ei şi un zâmbet de mulţumire i-a luminat chipul blând.

Am cotit pe prima stradă. Arşiţa soarelui nu ne mai atingea acum şi era din ce în ce mai bine.

Ce parfum suav de trandafiri amestecat cu flori de tei şi soc. Mmm! Dolly-Doll, ce păcat nu te ating şi pe tine aceste miresme !

Mmm, am mârâit eu. Ce păcat! Boticul meu aspira numai praful de pe asfalt şi urmele amicilor mei.

- Hei, salut, prietene!

Tot adulmecând aerul am dat bot în bot cu un maidanez plictisit şi ursuz. Nici măcar nu a catadicsit să-mi răspundă la salut.

Ţi-ar fi prins bine şi ţie o răcoreală, adică o îngheţată vroiam să spun!

Măi, drăgălaşule, eu tocmai am venit de la o baie pe cinste în piscina stăpânilor.

Aiurea, vedeal-aş eu pe ditamai maidanezul acesta într-o piscină! Dar m-am abţinut de la o replică pe cinste.

Hei, Nero, ce faci tu aici pe căldura asta? Nu te mai răcoreşti la lac?

I se adresă stăpâna mea când ajunse lângă el

Aha, deci asta era „piscina” cu care se lăuda! I-am trimis un rânjet convingător că doar pricepusem grozăvia lui şi am plecat ţanţoş mai departe.

Gata am ajuns, Dolly-Doll!

Ne-am oprit la o poartă mare, roşie.

Am intrat în curtea largă pe sub o boltă de trandafiri roşii. Ne-am oprit lângă o bancă(cum altfel decât roşie).

Acum te rog să mă aştepti aici, cuminte şi n-o să-ţi pară rău!

Eram convins de acest lucru!

Nu am aşteptat mult până când stăpâna s-a întors cu un bol plin de lapte proaspăt rece!

N-am risipit nimic! L-am sorbit tot, până la ultima picătură şi mi-am lins boticul de ultimul strop. Apoi m-am întins la umbră Domniţa plecase.

M-am trezit aşa deodată, când, prin deschizătura porţii am zărit un grup de tinerei, semeni de-ai mei, puşi pe joacă şi pe lătrat. Căţelul tot căţel rămâne! Nu m-am putut stăpâni să nu dau fuguţa spre grupul vesel, pus pe şotii.

Salut prieteni! Mă primiţi în jocul vostru?

Daaa!Vino!

Am început să ne hârjonim ştrengăreşte, să alergăm şi uite aşa, ca nişte copii zburdalnici, liberi, ne-am trezit undeva, pe o stradă, apoi pe alta, până m-am rătăcit.

Nu m-am mai despărţit de ei. Ne-am strâns obosiţi într-un rond de trandafiri şi am adormit.

Dar nu era deloc frumos din partea mea să o las pe tânăra stăpână, cumsecade, îngrijorată dar şi dezamăgită de mine.

Aşa că, noaptea m-am furişat în visul ei şi i-am făcut o promisiune:

„- Iartă-mă! Eu atunci a trebuit să plec! Dar foarte curând o să mă întorc la tine!“

Şi m-am ţinut de cuvând!

Mijiseră zorii c\nd m-am trezit cu roua dimineţii pe ochi, pe botic.

Hei dragilor, eu acum trebuie să-mi ţin promisiunea, să mă întorc la stăpâna mea iar voi va trebui să-mi arătaţi drumul pentru că sunteţi de-ai locului.

Da, aşa vom face, suntem prieteni pe cinste!

Aşa că, şi-au întins ei lăbuţele şi codiţele să se dezmeticească de tot şi am pornit către casă.

Am numărat vreo patru străzi cotite până am ajuns la poarta cea roşie cu trandafiri roşii, urcători.

Vă mulţumesc prieteni! O să ne mai vedem!

Salutare, amice! Pe curând!

Am rămas în pragul porţii Era răcoare şi acum simţeam si eu miros de tei şi de trandafir căci aerul era proaspăt şi umed.

Deodată, poarta roşie se deschide şi domniţa cea bună se repede la mine şi mă îmbrăţişează, şi-mi răsuceşte urechile şi lacrimi mici din ochii ei frumoşi îmi ajung pe botic.

Dolly-Doll, ce fericită sunt acum! Am fost atât de îngrijorată, sufleţel! Dar ştiam că te vei întoarce! Te-am visat azi noapte! Aveai glas de copil, şi-mi vorbeai! Parcă trăiam o poveste. O poveste adevărată!

Şi nu mai contenea cu mângâierile ei.

Nu mai ştiam cum să-i răsplătesc afecţiunea şi să-i recâştig încrederea.

Mi-am apropiat boticul umed de palmele ei, de obrazul catifelat şi-i sorbeam bucuria din ochi.

Ne-am întors fericiţi în curtea cea largă cu boltă de trandafiri şi nu am mai plecat nciciodată

Îmi ţinusem promisiunea !