vis de copil

Nu ştiu dacă a fost vis
sau o revelaţie a pus stăpânire pe starea mea dinaintea visului, dar ştiu
că am văzut Pământul aşa cum nu îl mai văzusem niciodată! Doar astronauţii au parte de un asemenea privilegiu.
Aşa arăta Pământul în noaptea aceea în ochii minţii mele şi m-am înfiorat de plăcerea privitului
şi apoi m-am cutremurat de ceea ce vedeam petrecându-se cu el într-un viitor pe care nimeni nu-l anticipa pentru că toate erau mai la locul lor, şi vremea şi oamenii...
Şi după starea aceea plăcută de contemplare în care vedeam Pământul de undeva de sus, a urmat o alta, de spaimă şi de cutremur.
Am văzut fiordurile desprinzându-se de trupul bătrânului nostru continent şi pierzându-se în albastrul întunecat al oceanului. Şi nici continentele nu mai erau toate şi cele care mai erau parcă se cutremurau.....
Continentul Sud american părea mai degrabă un continent alb şi deasupra lui se arcuia un frumos curcubeu alb-albastru
.......................................................................................
Aş vrea să fie totul doar un vis!

sura foto: realitatea.net 26 ianuarie 2012
http://www.realitatea.net/cea-mai-spectaculoasa-imagine-a-pamantului-captata-de-nasa-foto_907935.html

VIS?

Văd în faţa mea
drumul fără întoarcere
nici drept,
nici cotit,
Şi merg cu umbra ta alături
ca o teamă nevindecată,
şi mâinile tale noduroase
amestecate printre ramuri
se întind spre mine şi mă rănesc
şi vorbele tale grele
amestecate cu şuieratul vântului
mă lovesc
ca să mă scoată din cărare.
Şi eu merg mai departe
ca şi cum m-aş încăpăţâna
să trăiesc
cu teama aceasta nevindecată
şi cu rănile nemângâiate
decât de fluturi,
pentru că ştiu că fiecare drum
începe şi se termină undeva.
Şi merg mai departe
ca şi cum aş zbura
cu rănile sufletului
alinate de flori.
Din când în când vrăbiile
îmi ţin calea
şi mă întreabă dacă mai pot
şi-atunci socot
că nu e întâmplare
drumul acesta.
Şi mierla îmi cântă
ca să nu mai aud vântul şuierând
şi urlând
ca să mă ţină în loc.
Acum merg ca şi cum aş zbura...!
În soarele orbitor
de la capătul drumului meu
nu mai e loc pentru umbra ta.

EMINESCU, DOAR EL...

NIMENI CA EL NICIODATA....!

STELE SI PERLE...

Rătăcesc pe o mare de stele
Pentru că nu am curajul
Să ating incandescenaţa lor orbitoare
Şi nici să cutez până la soare,
Mă mulţumesc să ating cu genele lungi
Strălucirea lor
De deasupra apelor,
Şi strălucirea strălucirii lor
Din străfundurile mării.
Trimit depărtării
lumina din ochii mei
Plini de stele
Şi o las să vegheze
Şi să lumineze
Toate adâncimile viselor mele
Voi umple marea aceasta
De scoici purtătoare de perle
Şi atunci când cerul se va acoperi de nori
Ca de nişte năvoade plumburii
Şi n-am să mai văd stelele lui
Am să rog îngerii mărilor
Să deschidă cochiliile sidefii
Şi marea să se umple de stele….
Visele mele
Care nu se sting nicicând!

SARBATORIM CU GOOGLE

foto:agentia.org

Nu trebuie să aşteptăm să se împlinească secole pline sau musai un număr rotund de ani ca să sărbătorim un OM!
La 374 de ani de la naşterea lui Nicolas Steno, Google îl sărbătoreşte aşa cum ne-a obişnui, cu un logo special.

Puţini dintre noi au auzit despre părintele geologiei şi al stratigrafiei, dar şi mai puţini ştiu că el a adus pentru prima dată o explicaţie ştiinţifică la faptul că diverse obiecte solide precum dinţii de rechin erau descoperite în diverse strate de rocă.

Nicolas Steno a fost primul care a realizat ca scoarta terestra contine o istorie cronologica a evenimentelor geologice care ar putea fi descifrate de un studiu al straturilor si fosilelor. steno a facut o descoperire cristalografica fundamentala si anume ca toate cristalele de quart au aceleasi unghiuri intre fetele corespunzatoare. Cu un studiu despre quartz , Nicolas Steno pune bazele cristolografiei moderne.
sursa:enational.ro
Cititi mai mult: http://www.enational.ro/news/ce-nu-stiai-despre-nicolas-steno-119058.html/#ixzz1jA3ZRhtK
enational.ro

Mulţumim GOOGLE!