Spania - distinsa, frumoasa, eterna.....De ziua ei!....

DRUM
......................................................

......................................................
Nu mai vreau să aştept somnul când vine,
Închid repede ochii şi-mi imaginez ziua de maine.
(N-am să spun nimanui visul meu!)
Barcelona! M-a trezit cu luminile ei!
de atâtea lumini, ochii-s umezi şi grei.

O risipă de ape ce curg din luminate fântâni.
şi peste tot şi peste toate, Sagrada Familia,
bijuteria Barcelonei, monumentul credinţei adevărate.
Nu-ncetez să mă mir, să mă mir !
Nu mai pot să vorbesc, nu mai pot să respir !

Ieşind din oraş, drumul se pierde în ceaţă.
A mai trecut o noapte.E iarăşi dimineaţă !
În jur nu se mai distinge nimic.
Ca o nălucă, maşina goneste, despicând imensul nor alb.
Pâna şi Londra ar fi invidioasă
cu toate ploile şi cu ceaţa ei deasă.



Când vălul umed şi alb se sparge,
mai rămân peste Messeta zdrenţuite catarge:
De jur împrejur, Cordiliere înlânţuite potolesc furtuni
sau rebele si unice zăpezi...
Pământul roşu ca un rug aprins
se face tot mai roşu şi mai necuprins.



Castilia Nouă ne deschide poarta cea mare:
Madridul, binecuvântat de ape, binecuvântat de soare;
am descoperit Lumea – optimistă şi surâzătoare.
Era la ceas de Fiesta, de mare sărbătoare.

Fragment din poezia ''DRUM''
G-M H.