Iarna aceasta se lasă aşteptată, dorită, implorată, mai ceva ca o curtezană, convinsă că frumuseţea ei accentuată de veşmântul imaculat de mătase împletit cu fir de aur la lumina zilei şi cu argint în bătaia lunii nu poate fi egalată cu nimic de suratele ei.
Într-o calească de argint tivită cu broderii fine de chihlimbar şi smălţuită cu ''piatra lunii'' şi cu opal, trce c a un vis...

..........................................................................................................
Şase inorogi cu trup sidefiu şi cu formele zvelte arcuite în lumina fantasmagorică a lunii, spintecă întunericul greu al nopţii.
În urma lor o pulbere fină ca un praf cosmic cernit din Univers coboară pe pământ.
Nu sunt nici urme de roţi, nici de inorogi...
E doar zăpada care continuă să cadă într-o linişte desăvârşită de început de lume!