Dacă nu iubeşti iarna aşa cum iubeşti primăvara pentru florile neprihănite şi pentru verdele''crud'' şi ohihnitor al ierbii sau vara pentru soarele binevoitor şi pentru risipa de culori din flori şi din fluturi, ori toamna aducătoare de melancolie, înseamnă că nu şti să iubeşti.
Nu fi egoist. Nu iubi iarna doar pentru zăpada strălucitoare şi pentru decorul alb în care eşti gata să te arunci bucurându-te ca un copil în bătaia bulgărilor, în aluncarea saniei fără zurgălăi, sau în ''dansul'' legănat al schiurilor pe pârtia întinsă ori vălurită a muntelui.
Iubeşte-o chiar şi atunci când gerul aspru îţi biciuie faţa iar soarele nu te mai dezmiardă cu razele lui şi atingerea lui este rece, înţepătoare, când mersul tău pe străzile îngheţate devine periculos sub ameninţarea sloiurilor grele şi mari ca nişte săbii.
Pentru toate aceste şi pentru multe altele iubeşte IARNA aşa cum e ea şi cum este rostul ei să fie pentru că s-ar putea ca într-o zi aceasta să nu mai revină şi să-i ducem dorul ca unu-i prieten drag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu