Nu mă pot stăpâni să nu scriu despre un alt proiect măreţ şi lăudabil despre o altă realizare remarcabilă, îndrăzneaţă, incredibilă.

ACADEMIA DE ŞTIINŢE - CALIFORNIA

ACADEMIA a fost acreditată drept ''cel mai mare edificiu public construit până acum după criterii ecologice



''Renzo Piano, castigatorul Premiului Pritzker in 1998, printre altele arhitect al George Pompidou din Paris, zgarie norilor New York times si New York sau al emblematicului Centru Jean-Marie Tjibaou din Noua Caledonie, a dat inca o data tarcoale arhitecturii la cei 71 de ani ai si a marcat un nou succes al spatiului urban.

Privit de departe, edificiul are o lejeritate stranie si pare a se camufla putin cate putin in mediul inconjurator, asemeni dorintei initiale a arhitectutlui: “Am dorit sa creez efectul ca parcul se ridica iar muzeul aluneca inauntru“.

Pentru interiorul radiant, Piano marturiseste ca s-a inspirat din “panzele de paianjen, solzi, frunze si alte forme naturale“. Lumina intra in torenti prin sute de fante ce se deschid si inchid cu ajutorul senzorilor, in functie de temperatura, si permit ventilatia naturala a pavilionului (”una din obsesiile mele a fost evitarea costurilor aerului conditionat“).

90% dintre materialele vechiului sediu al Academiei s-au valorificat in noua constructie, unde s-au aplicat criteriile cele mai riguroase de izolare si eficienta enegretica. Consumul de electricitate este cu 30% mai scazut decat al unei cladiri de marimea sa, iar placile fotovoltaice produc mai mult de 10% din energia necesara muzeului.

Zona unde intr-adevar se apreciaza geniul arhitectului este acoperisul verde, care absoarbe 12 milioane litri de apa din ploi de-a lungul anului, raceste si izoleaza Academia si se extinde ca o manta verde populata de capsuni salbatici, garoafe salbatice si maci Californieni, in perfecta simfonie cu stiinta si natura.

text preluat de pe site-ul eco-magazin
http://www.ecomagazin.ro/cel-mai-verde-muzeu-s-a-inaugurat-noul-sediu-al-academiei-de-stiinte-din-california/

nu-mi permit nici un comentariu decât îmi doresc să salut cu respect acest om care nu iroseşte nici har nici timp...S-a lăsat copleşit de spiritul locului, al Naturii
şi a realizat o arhitecturală unică, măreaţă, îndrăzneaţă, copleşitoare.