POEM DE ZIUA MAMEI

În sufletul tău -încape oceanul
Cu toate corăbiile lui.
Dar mi-e de ajuns sufletul tău.
În ochii tăi - încape cerul
Cu toate constelaţiile lui,
Dar imi sunt de ajuns ochii tăi!

De-aş putea, mamă, ţi-aş lua
Toată suferinţa şi tot chinul
Şi le-aş preface-n cărămizi
Pe care le-ar purta umerii mei
Ca pe nişte păsări.

Doamne, cât de frumoasă eşti,
Cu părul de aur şi de argint,
Cu faţa rotundă ca un soare.
Mâinile tale, ca nişte raze
Coboară peste braţele
Şi peste inima mea coboară -
Uşoară atingere de îngeri.

Mai dă-mi un strop
Din înţelepciunea ta,
Acela care a rămas în paharul
Din care mi-ai dat să beau
Ori de câte ori imi era sete.

Mângâierea ta nu mi-o poate da
Nici vântul care se joacă cu părul meu,
Nici marea care-mi mângâie glezna
Cu degete albe şi cu scoici.

Nu te las să pleci MAMĂ!
Nici azi şi nicicând n-am să te las!
De-ar trebui să te ţin veşnic de mână
Mi-ar ajunge o singură mână , ca o vâslă,
Să pot inainta pe marea vieţii.