UNDE AU PLECAT PĂSĂRILE...?

Niciodată toamna nu îmi păru mai săracă şi mai singură ca acum.
Unde-i sunt păsările şi unde fluturii multicolori care se jucau în văzduhul parfumat de roze şi de crizanteme?
Mi-e dor să aud dimineaţa ciripitul vrăbiilor adăpostite sub streaşini, zarva lor matinală şi salutul lor ''muzical''.
Mi-e dor să văd sticleţii coloraţi zbenguindu-se în grădina casei, printre frunzele de viţă, fără teamă, sfidând viclenia paturpedelor care se dau drept proprietari de curţi.
Mi-e dor până şi de nesuferiţii grauri care se năpusteau în stoluri ca nişte lăcuste hulpave la strugurii abia pârguiţi.
Le-am căutat dimineţi la rând cu privirea în înaltul cerului, sub streaşina casei, în grădina de zarzavat, în tufele de flori....în zadar.
Târziu, aproape în amiaza zilei, notele grave pe care papagalul din colivie a început să le arunce în timpanul urechii mele cu o forţă teribilă, mi-au atras atenţia şi am realizat pe moment faptul că ele ''acompaniau'' alte sunete, profunde şi ample pe care un corb imens ( nu ştiu ce şanse ar fi avut papagalul meu lângă un asemenea exemplar) le trâmbiţa din gutuiul vecinilor.
Tristeţea mea a devenit şi mai profundă
Este vina noastră şi a actelor noastre necugetate, iresponsabile, inumane?
Este oare de vină clima care se schimbă, fenomenele naturale care se manifestă mai grav şi mai des pretutindeni bulversând sau distrugând ''codul'' nedezlegat de omenire după care se desfăşoară zborul înaripatelor pe această planeta până la 7000 de metri altitudine, acolo unde doar condorii şi vulturii pleşuvi se avântă

Ce tristă si săraca e toamna aceasta!
Unde i-au plecat păsările?