Stăteau în iarba crudă şi deasă zâmbind soarelui,el, un trandafir superb cu petale sidefii, ea, o fetiţă a un bibelou, cu ochişori migdalaţi şi cu trupul firav învăluit într-o rochiţă liliputană de voal, încât nu ştiai care e copilul şi care trandafirul.
Doar vântul ştrengar, tulbura din când în când voalul uşor ca o aripă de fluture stârnind sunete melodioase şi deconspirând micuţul pui de om.
................................................................................