Un dor de dorul lui mă-ncearcă
În fiecare zi mai mult
De vise legănate pe o barcă
de versul lui mângâietor, ca să-l ascult.

de soapta de izvor care m-ademeneşte
în luminişul plin de fluturi şi de flori,
de frunza codrului care vorbeşte
de luna strecurată printre nori.

.................................................................


MIHAI EMINESCU

Fiind băiet păduri cutreieram

Fiind băiet păduri cutreieram
Şi mă culcam ades lângă isvor,
Iar braţul drept sub cap eu mi-l puneam
S-aud cum apa sună-ncetişor:
Un freamăt lintrecea din ram în ram
Şi un miros venea adormitor.
Astfel ades eu nopţi întregi am mas,
Blând îngânat de-al valurilor glas.

Răsare luna,-mi bate drept în faţă:
Un rai din basme văd printre pleoape,
Pe câmpi un val de arginţie ceaţă,
Sclipiri pe cer, văpaie preste ape,
Un bucium cântă tainic cu dulceaţă,
Sunând din ce în ce tot mai aproape...
Pe frunza-uscate sau prin naltul ierbii,
Părea c-aud venind în cete cerbii.

............................................................................................