joi, 10 septembrie 2009





TOAMNA este un anotimp fermecător!


Atâtea bronzuri şi atătea simfonii de culori!!!


Lasă-te copleşit de o dulce melancolie dar nu te lăsa strivit de singurătate!


Rătăceşte prin păduri fără de număr şi pe ape lasă barca să plutească precum o fantasmă!


Te ameţeşte mirosul de răşină şi de trestii legănate de vânt?


Atunci întoarcete în grădina casei şi îmbatăte cu parfumul trandafirilor !!!


Nu uita să împodobeşti masa ta cu un buchet de crizanteme iar noaptea aprinde în pragul casei o

lumină din inima ta preaplină de frumos. Este felul tău de-ai mulţumi!


Niciodată nu vei fi singur.
Există întotdeauna în jurul tău cineva sau ceva, dacă nu oameni sau alte vieţuitoare dragi ţie, cel puţin un lucru care să poarte ''amprenta'' ta , un obiect care deşi nu are o anume valoare pentru tine(sau poate că are) are ceva din sufletul tău, din energia pe care o răsoândeşti în jurul tău zi de zi, clipă de clipă. Dar să şti că şi acel obiect fie el cât de mic sau poate neînsemnat are un suflet...Este sufletul celui care a trudit să-i dea formă, al copacului din al cărui lemn a fost sculptat, tăiat, rostuit. Şi nu uita că floarea din ghiveci respiră şi ea şi ''trăieşte'' împreună cu tine bucuriile şi tristeţile tale!....Şi chiar dacă eşti copleşit în felul tău de singurătate, chiar dacă în jurul tău nu mai sunt nici obiecte nici flori, nimic,...nu uita că pereţii casei tale poartă în ei amintiri!
Şi nici chiar atunci când în jurul tău nu mai este nimic, nu uita că Dumnezeu are grijă de tine!
Nu dispera nicicând din pricina singurătăţii
Nu vei fi singur niciodată!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu