Mi-a bătut discret la geam. Palmele ei mari, de frunze cu nuanţe de bronzuri şi de ocru, de arămiu şi de brun, se jucau pe ochiul geamului meu iar ea, toamna, într-un număr de pantomimă fără cusur, mă ameţea şi mă făcea să plutesc hipnotizată printre copacii solitari, muribunzi...
Alte palme rostogolite amestecau aerul într-un vârtej aievea....
''Să nu te dăruieşti niciodată lumii mai mult decât soarele!'' - îi spuse vântul trandafirului de sub fereastra mea, şi furându-i ultima petală, se pierdu în aura apusului ca un ştrengar.....
Alte palme rostogolite amestecau aerul într-un vârtej aievea....
''Să nu te dăruieşti niciodată lumii mai mult decât soarele!'' - îi spuse vântul trandafirului de sub fereastra mea, şi furându-i ultima petală, se pierdu în aura apusului ca un ştrengar.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu