PIAŢA MARE
Mă uit spre ceasul vechi din turn
Mai am de zăbovit două minute.
Privesc cum saltă apa în fântâni,
Şi soarele îl las să mă sărute.
Din case vechi de patricieni
Se – aud acorduri joase de pian.
Cu ochii melancolici mă privesc,
Aceleasi case, an de an.
Au îmbrăcat veşminte noi,
Şi portile mai primitoare se arată,
Purtând blazoanele ca pe trofee,
Te întâmpină-n amiază, fiecare poartă.
Iar seara, felinare mari,
Cu aer greu de ev medieval,
Îţi luminează drumul prin cetate.
E timpul ca să mergi la bal!
Sunt domni cu flori la butonieră,
Domniţe-n rochii fine de mătasă,
O simfonie aievea te cuprinde,
Şi o dulce nostalgie te apasă.
Lăsând în urmă amintiri,
Nici nu mai simti cum timpul trece.
Spre pragul usii către AZI,
Oraşul însuşi te petrece.
Te bucuri de copiii care râd
Când apa rece le atinge faţa,
Ai vrea şi tu, la o fântână să te-apleci,
Şi apa ei să-ti limpezească viaţa.
O pace sfântă te cuprinde,
Şi ţi-e de-ajuns ca să priveşti,
Când porumbei şi flori – dumnezeieşti -,
Te-ndeamna viaţa s-o iubeşti!
G-M H.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu