miercuri, 30 septembrie 2009



Îmi port paşii prin frunzele ude
Ca un copil răsfăţat.
"-Nu-mi pasă că plouă!!"
Cineva mă aude
şi mă priveşte mirat.
Apoi îmi zâmbeşte şi strigă spre cer
Nici mie nu-mi pasă!
Cu pasul prin frunze trecând....
"-Viaţa e totuşi frumoasă!

marți, 29 septembrie 2009

Florile, copiii Soarelui...


Frumuseţea ta mă inspiră şi mă face să mă gândesxc la CREAŢIE..!
Cine este GÂNDITORUL, CREATORUL, ARTIZANUL acestor MINUNI şi al altor miliarde....! A pus în tine căldură din soarele galaxiei, şi apă din Univers.
În trupul tău delicat circulă seva pământului
şi iată miracolul cosmosului , ca o explozie de petale!!!

luni, 28 septembrie 2009

AUR ŞI TRANDAFIRI





Pe marginea lumii se odihneşte soarele, copil obosit cu picioarele răcorindu-se în apa sălcie a mării..De fapt soarele nu era soare! Era un trandafir perfect şi razele lui creşteau din petale şi ţeseau în jurul lui o aură de lumină sidefiu-sângerie.Oglinda mării, netulburată şi nemişcată, răstoarnă apele de sus ca într-o clepsidră a timpului fără de timp şi fără de sfârşit.
Nu e nici barcă nici vapor, nici ţipăt de pasăre....E doar o scoică uriaşă, poleită, prinsă în oglinda de ape şi de linişte ca într-o banchiză de ghiaţă...În ea se odihneşte asemeni unui melc uriaş într-o cochilie răsturnată, o nimfă cu părul despletit iar trupul ei sidefiu ca o perlă, întoarce lumina, ultima zvîcnire a soarelui înainte de apus, şi o aruncă într-un evantai de raze care se sparg şi cad pe luciul nefiresc al apei prefăcîndu-se în cioburi de lumină....!

........................................................................................................................................
G-M H.

vineri, 25 septembrie 2009





....Lasă florile să-ţi umple viaţa


şi numai atunci când vei simţi parfumul lor

cum se ridică dinlăuntrul tău ca dintr-o fântână de mir,

înseamnă că ai atins, cu adevărat, fericirea...


miercuri, 23 septembrie 2009

Cuvinte...



  • Singurul pahar pe care-l vei lăsa să se reverse să fie inima ta preaplină de iubire...

  • Nu uita atunci cănd te hrăneşti cu roadele pământului, primeşti odată cu ele un ''strop'' de soare şi de apă: energia UNIVERSULUI din care faci parte şi tu

  • Ai grijă de cei dragi ţie aşa cum ai grijă de florile tale pentru că şi cei care împart cu tine viaţa sunt ''florile'' tale şi sunt trecătoare....

  • Ce este mai uşor să fi:Înţelept sau răbdător? Nu te grăbi să dai răspunsul până nu le vei încerca pe amândouă

marți, 22 septembrie 2009



  • Trăieşte fiecare clipă, fiecare zi din viaţa ta ca şi cum ar fi PRIMA!

  • Trăieşte-o frumos şi doreşte-ţi din tot sufletul tău şi din toată inima ta ca fiecare clipă şi fiecare zi care va urma să fie cel puţin atât de minunată ca aceasta.

  • Pune suflet în tot ceea ce faci dar nu pune totul la suflet.

  • Iubeşte-i pe cei care te iubesc dar mai ales pe cei care te iubesc mai puţin...!Aceştia au cel mai mult nevoie de iubirea ta ca să umple golul din inima lor...!

luni, 21 septembrie 2009

Cântecul toamnei


Ascult cântecul toamnei târzii:
Îmi pare că pleci, îmi pare că vii....
Simfonie de frunze şi cântare de vânt
E toamna şi viaţa acestui pământ...

Soprană distinsă, doamnă aleasă,
Toamna aceasta atât de frumoasă!
Cu cerceii-struguri: pietre preţioase,
Cu rochia-i scumpă de fir şi mătase...

Un buchet imens de crizanteme
Petale...şi muulte, multe poeme.
Păsări grăbite taie lumina.
E plină de frunze de aur grădina!!

Peste copaci văntul trece uşoor,
'De cine ţi-e dor?De cine ţi-e dor?''
Eu ascult cântecul toamnei târzii:
*Îmi pare că pleci, îmi pare că vii...!
G-M H.

joi, 17 septembrie 2009

Iarăşi toamna







Mi-a bătut discret la geam. Palmele ei mari, de frunze cu nuanţe de bronzuri şi de ocru, de arămiu şi de brun, se jucau pe ochiul geamului meu iar ea, toamna, într-un număr de pantomimă fără cusur, mă ameţea şi mă făcea să plutesc hipnotizată printre copacii solitari, muribunzi...
Alte palme rostogolite amestecau aerul într-un vârtej aievea....

''Să nu te dăruieşti niciodată lumii mai mult decât soarele!'' - îi spuse vântul trandafirului de sub fereastra mea, şi furându-i ultima petală, se pierdu în aura apusului ca un ştrengar.....

marți, 15 septembrie 2009

Dacă vrei să scapi de monotonie, lasă-ţi gândul să zboare ca un fluture..........şi mintea ta să străbată universul mai repede ca lumina.......Nici nu visai să ajungi atât de departe!



JOC



''Îţi place marea?''
mă-ntreabă cerul plin de stele.
''Nu-ncape marea în cuvintele mele!''


'Dar muntele îţi place?''
mă-ntreabă Luceafărul de seară.
Mai mult decât Steaua Polară!''

„Acum mă vezi?”-Întreabă Luna,
trăgând pe faţa ei perdea de stele.
„Văd chipul meu oglindit în ele!”

„Ai câştigat!”


-Îmi răspunse un glas de Sfinx


Şi-n noaptea cea de vară,


Cu stele albe-a nins.

(REGULA DE PATRU SIMPLĂ)









''Apa trece, pietrele rămân'',
Frunzele se duc pe ape,
copacii rămân lângă pietre,
Pietrele rămân sub apele care trec
şi lângă copaci...!

luni, 14 septembrie 2009

ORAŞUL meu de loc şi DE SUFLET, LOCUL meu din oraş şi din SUFLET...

PIAŢA MARE

Mă uit spre ceasul vechi din turn
Mai am de zăbovit două minute.
Privesc cum saltă apa în fântâni,
Şi soarele îl las să mă sărute.
Din case vechi de patricieni
Se – aud acorduri joase de pian.
Cu ochii melancolici mă privesc,
Aceleasi case, an de an.
Au îmbrăcat veşminte noi,
Şi portile mai primitoare se arată,
Purtând blazoanele ca pe trofee,
Te întâmpină-n amiază, fiecare poartă.
Iar seara, felinare mari,
Cu aer greu de ev medieval,
Îţi luminează drumul prin cetate.
E timpul ca să mergi la bal!
Sunt domni cu flori la butonieră,
Domniţe-n rochii fine de mătasă,
O simfonie aievea te cuprinde,
Şi o dulce nostalgie te apasă.
Lăsând în urmă amintiri,
Nici nu mai simti cum timpul trece.
Spre pragul usii către AZI,
Oraşul însuşi te petrece.
Te bucuri de copiii care râd
Când apa rece le atinge faţa,
Ai vrea şi tu, la o fântână să te-apleci,
Şi apa ei să-ti limpezească viaţa.
O pace sfântă te cuprinde,
Şi ţi-e de-ajuns ca să priveşti,
Când porumbei şi flori – dumnezeieşti -,
Te-ndeamna viaţa s-o iubeşti!
G-M H.

joi, 10 septembrie 2009





TOAMNA este un anotimp fermecător!


Atâtea bronzuri şi atătea simfonii de culori!!!


Lasă-te copleşit de o dulce melancolie dar nu te lăsa strivit de singurătate!


Rătăceşte prin păduri fără de număr şi pe ape lasă barca să plutească precum o fantasmă!


Te ameţeşte mirosul de răşină şi de trestii legănate de vânt?


Atunci întoarcete în grădina casei şi îmbatăte cu parfumul trandafirilor !!!


Nu uita să împodobeşti masa ta cu un buchet de crizanteme iar noaptea aprinde în pragul casei o

lumină din inima ta preaplină de frumos. Este felul tău de-ai mulţumi!


Niciodată nu vei fi singur.
Există întotdeauna în jurul tău cineva sau ceva, dacă nu oameni sau alte vieţuitoare dragi ţie, cel puţin un lucru care să poarte ''amprenta'' ta , un obiect care deşi nu are o anume valoare pentru tine(sau poate că are) are ceva din sufletul tău, din energia pe care o răsoândeşti în jurul tău zi de zi, clipă de clipă. Dar să şti că şi acel obiect fie el cât de mic sau poate neînsemnat are un suflet...Este sufletul celui care a trudit să-i dea formă, al copacului din al cărui lemn a fost sculptat, tăiat, rostuit. Şi nu uita că floarea din ghiveci respiră şi ea şi ''trăieşte'' împreună cu tine bucuriile şi tristeţile tale!....Şi chiar dacă eşti copleşit în felul tău de singurătate, chiar dacă în jurul tău nu mai sunt nici obiecte nici flori, nimic,...nu uita că pereţii casei tale poartă în ei amintiri!
Şi nici chiar atunci când în jurul tău nu mai este nimic, nu uita că Dumnezeu are grijă de tine!
Nu dispera nicicând din pricina singurătăţii
Nu vei fi singur niciodată!

miercuri, 9 septembrie 2009

TOAMNĂ SIBIANĂ

Pare trist oraşul mângâiat de ploaie
Cu mâini umede şi reci.
Ploaia te-nţeapă şi vântul te taie
Ca o sabie.
În colţul unei case vechi,
Sub streaşina ce stă să se prăvale,
O vrabie,
Răvăşită de ploaie şi frig
Îşi scutură penele ude.
Poţi să strigi că nimeni nu te-aude!
Zgribuliţi ca şi vrabia,
Oamenii se pierd în umbrele mari.
Stropii grei se lovesc de pietrele tari
Şi se sparg.
Vezi fluturând un catarg
Şi aştepţi să apară din valuri corabia...
Drapelul albastru ţintuit cu stele,
Sfidează porumbeii adăpostiţi sub streaşini grele.
În tobe mari, ploaia bate un ritm cadenţat.
Aproape s-a înserat!
Ce ciudat! În miez de zi,
Pieţele şi parcurile sunt pustii.
Copacii îşi plâng goliciunea!
Schimonosite de ploaie şi dor,
Florile se-mbolnăvesc şi mor..
Din trunchiul bolnav şi bătrân
Toamna şi-a făcut şevalet
Şi amestecând bronzuri din cele mai fine,
Pe acorduri joase de menuet,
Pictează!
Superb tablou! Puţin cam trist,
Şi chiar de pare pesimist.
Mai este loc de crizanteme
Şi de.....poeme!.

G-M H.

marți, 8 septembrie 2009



chiar
şi atunci
când



florile sunt de gheaţă



Vârsta anotimpurilor se măsoară
...în FLORI....

A venit TOAMNA!!!O iubesc la fel de mult dar mi-e greu să cred că VARA s-a sfârşit iar PRIMĂVARA este atât de departe...!O să mă copleşească melancolia şi nostalgia...şi..POEZIA! Asta era!De fapt o să trec mai uşor peste gerul iernii bcucurându-mă de Sfintele Sărbătoril!Apoi o să privesc fulgii dansând şi o să cred că sunt fluturi....!
Va veni PRIMĂVARAAAA!!!