NIMIC NU E INTIMPLATOR

NIMIC NU E ÎNTÂMPLĂTOR ÎN UNIVERS

Astăzi are loc un fenomen care se repetă numai o dată la 2.737 de ani. Este vorba de alinierea planetelor Mercur, Venus şi Saturn cu vârfurile celor trei piramide de la Gizeh, considerate una dintre cele 7 minuni ale lumii. Niciun om de ştiinţă nu a găsit încă vreo explicaţie sau vreo legătura cu sfârşitul lumii.

Utilizând mai multe programe de calculator, Charles Marcello, un împătimit al astronomiei şi critic al teoriiilor referitoare la apocalipsa din 2012, a realizat diagrame care reprezintă momentul convergenţei cu piramidele egiptene de la Gizeh.

sursa: Realitatea.net

"Atunci când am vazut un documentar, în urmă cu câţiva ani, în care se vorbea despre Centura lui Orion (n.r.-cele mai stralucitoare trei stele din constelatia Orion, conform enciclopediei britanice) ca fiind motivul construirii piramidelor din Egipt sau că piramidele au fost construite în onoarea Centurii constelaţiei Orion, nu am dat crezare ipotezelor avansate”, arată autorul unui articol publicat în World-Mysteries

"Când am început să cercetez cerul nopţii, în timp ce foloseam programul online Stellarium, în mintea mea a fost gândul de a căuta indicii. Ceea ce m-a ajutat să găsesc imaginea celor trei stele şi a piramidelor egiptene. Am fost complet luat prin surprindere de ceea ce am găsit. Ce se va întâmpla pe cerul nopţii de deasupra Platoului şi modul în care au fost construite piramidele din Egipt, este cu adevărat foarte interesant. Dacă voi credeţi că ceva se va întâmpla în 2012 sau nu, nu este important. Adevărul este că aceasta aliniere planetară cu dreapta formată de vârfurile piramidelor  de pe 3 decembrie 2012 se va întâmpla cu doar 18 zile înainte de 21.12.12...De aici putem să ne dăm seama că aceste piramide au avut un singur scop, indiferent de perioada reală în care ele au fost construite. Scopul a fost unul de celebrare al evenimentului care se produce o singură dată în 28.000 de ani, convergența celor trei planete din sistemul nostru solar", explică ziaristul Charles Marcello, de la publicaţia menţionată.

Poziționarea celor trei planete este înfățișată precum un ceas care indica ora 12:10.

"Aceste detalii sunt greu de descifrat în prezent, dar cu siguranță că transmit ceva. Poate o avertizare sau chiar ideea că viitorul se apropie cu pași repezi, iar omenirea trebuie să fie pregătită pentru a-l întâmpina", mai spune acelaşi Charles Marcello.

Suntem martori discreţi  ai unor evenimente astronomice deloc întâmplătoare. Aşteptăm să se întâmple ceva anume ca să tragem concluzii după milenii de evoluţie şi progres tehnic, ştiinţific?!
Teama sau indiferenţa ne ţin într-o continuă stare de incertitudine şi necunoaştere!
Poarta CUNOAŞTERII totale nu are cheie.
Ea se va deschide singură doar atunci când va trebui să se deschidă!

PUTEREA RUGACIUNII

 Într-o dimineaţă tristă şi geroasă de noiembrie, aceste rânduri primite într-un mail mi-au luminat ziua şi mi-au încălzit sufletul mai mult decât soarele.

La fel să ţi se întâmple şi ţie, cititorule drag!



 O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins,a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.  I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

    Bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.
   Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata  ce voi putea.
    Bacanul insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.  Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit  discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice  are  aceasta femeie nevoie pentru familia sa.
    Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
   Louise a raspuns: Da, domnule.
    O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
   Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.
   Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!
   Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe,pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedeaprivind cu dezgust. In fine, smulse  bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.. Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune,care spunea asa:

Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale 

    Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Femeia ii multumi si pleca din magazin.Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune.
 

        PUTEREA UNEI RUGACIUNII: Cand veti primi acest mesaj, sa spuneti o rugaciune... Doar atat trebuie sa faceti.
Opriti-va chiar acum si spuneti o rugaciune de multumire pentru norocul pe care il aveti in viata.
Apoi va rog trimiteti mesajul acesta catre toti prietenii  si rudele voastre. Eu cred ca daca trimiteti aceasta marturisire cu o rugaciune cu credinta, veti primi tot ceea ce aveti nevoie ca Domnul sa aduca in viata voastra si a familiei voastre.

 Asadar, draga inima, increde-te in Dumnezeu pentru a-i  vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrani pe cei infometati,pentru a le da haine si adapost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin.    Trimiteti, va rog, acest mesaj si altora. Rugaciunea este cel mai bun dar pe care il putem primi pe gratis.

Nu e cu nicio plata, dar aduce o mare rasplata.

                 In momentele dificile cauta-l pe Dumnezeu!

                In momentele de liniste adora-l pe Dumnezeu!

                In momentele dureroase AI incredere in Dumnezeu!

                In toate momentele multumeste-I lui Dumnezeu!

Cu multa dragoste pentru tine.

INTERNETUL & NOI

L-am sărbătorit trei zile, ca pe un prieten drag!
Ziua lui este 29 octombrie, dar defapt, ziua lui este în toate zilele pentru că INTERNETUL FACE PARTE DIN VIAŢA NOASTRĂ, DIN VIAŢA PRIETENILOR NOŞTRI ŞI DIN VIAŢA PRIETENILOR PRIETENILOR NOŞTRI.......!
A fost frumos pentru că am fost îmreună, ne-am simţit minunat şi am aflat lucruri interesante!

RECENZIE LA VOLUMUL DE POEZII

Dorul de mare din Poemele unei fete-margarete

Dorul de mare din Poemele unei fete-margarete

Volumul de poezii “Ca marea şi sufletul meu” ne povesteşte despre mare ca despre o stare specială de spirit. Poeta Marga Dor ( Gabriela Haşegan) are un suflet bogat şi plin, ca un miez de vară. Marea o inspiră, o trezeşte şi o însufleţeşte pe poeta cu nume de floare.
Fiecare poem îndeamnă la o reverie, la o introspecţie profundă, este ca o scufundare într-un atol de corali, ca o explorare fantastică a unui gheţar din străfundurile subconştientului. Poeta pendulează între stările de dor, visare, beatitudine şi extaz, în faţa minunilor lumii, care i se revelează treptat. Apoi redescoperă dulcea mirare a copilului la contactul cu magia iernii, unde fulgii de nea valsează, iar zăpezile cad uşor ca nişte “aripi pufoase de îngeri”.
Un simbol îndrăgit de autoare este clepsidra. În poemul “Clepsidra” porneşte de la fascinaţia zăpezilor, “templul de lumină” cu “coloane de marmură neagră ” formează o clepsidră, iar în loc de nisip avem zăpezi, apa se transformă mereu, fiind o stare de spirit în mişcare continuă: “Zăpezile de jos, ca un carusel frumos/ au urcat înapoi în cer./ Totul e efemer!/ Doar zăpezile se întorc mereu”.
Stelele sunt “curgătoare”, nu “căzătoare”, ele par nişte cristale lichide, care unite formează “o mare de stele curgătoare” (“Drumul stelelor curgătoare”).
Natura în transformare, iată ce o frământă pe autoare, trecerea timpului peste munţi, păduri, câmpii, ape, stele , flori şi nori. Ea ar vrea să facă o minune ca să ţintuiască timpul în loc, să-l cristalizeze. Şi în cazul imortalizării florilor de mac, atunci când seceta pârjoleşte câmpul “uitat de ploi şi de lume”, poeta scrie cu degetele umezite în lacrimi un epitaf, o rugăciune ca o litanie salvatoare pentru “florile trecute prea devreme” (“Epitaf pentru floarea de mac”).
Iubirea este prezentă în fiecare poem, ea însoţeşte versurile cu acordurile sale calde şi luminoase şi umple cămara inimii delicate a autoarei, care îşi doreşte cu ardoare să transforme lumea, lucrurile şi fiinţele ca într-un vechi descântec (“Un potop de iubire”). Ea trece de la disperare la speranţă, de la nostalgie la resemnare, strigătul ei răzbate furtuna mării şi vijelia iernii, ca o rugă pentru omenire, pentru sufletul pământului (“Rugă”).
Lumina este sacră pentru autoare, care o percepe ca pe binecuvântarea soarelui, aura omului, rugina pădurii, strălucirea stelelor, sclipirea cascadei. În poemul ”Iluminare”, autoarea creionează lumina sufletului, nevăzută şi vindecătoare, iar în poemul “Cuvinte” ne invită să ne “hrănim sufletul cu Lumină, să facem din el o grădină”: ”Omule bun, omule frumos,/ dă minţii tale gând curat şi sănătos/. Omule drag, omule călător prin această lume,/ Fă din toate o rugăciune,/ca să poţi fi tu însuţi/ Lumină, iubire, zbor”.
În poemul “Exerciţiu de meditaţie”, poeta meditează la Lumina din cerul înalt, pe care o culege şi o revarsă peste ochi şi peste inimă, într-un gest ritualic, ca o binecuvântare, unde sufletul devine stea, iar trupul îşi pierde forma, cuvântul devine Lumină!
În poemul “Există un loc în care”, asistăm la o alchimizare a soarelui într-o feerie de culori şi emoţii înalte: “Soarele fierbinte, dogoritor,/ se preface în aur./ Din curcubeu, culorile picură încet/…Din această alchimie divină/ se naşte o inimă mare./ Un nou SOARE…” .
Autoarea pare să se joace tot timpul, fiind amuzată şi uimită de ceea ce descoperă în incursiunile sale, abandonându-se total cerului, mării şi zăpezilor . Ea invită cititorul la un voiaj fantastic, în lumea albastră şi pură a oceanului, printre roiurile de stele sau în oraşul copilăriei sale, Sibiul. Oraşul romantic, cu iz burghez, cu acorduri de pian ce răzbat prin ferestrele clădirilor de odinioară, pe când foşneau rochiile de mătase la baluri, când domnii mai purtau încă garoafe la butonieră, iar străzile te întâmpinau şi te îmbiau să le colinzi la lumina felinarelor (“Piaţa Mare”).
Toamna trezeşte în sufletul autoarei stări de nostalgie, de regret şi de tristeţe, ca un recital de soprană în faţa unei săli pustii.
Marea este “Frumoasă ca o mireasă,/ şi cuminte ca un copil adormit,/ cu somnul vegheat de îngeri,/ cu aripi albe de pescăruşi” (“Vis”).
Algele şi peştii exotici stârnesc imaginaţia cititorului, care este invitat să exploreze grădina apelor, de o “frumuseţe ispititoare”.
Volumul de poeme abundă în imagini luxuriante şi preţioase, într-o explozie a simţurilor, unde miresmele marine şi cele de fructe şi de frunze uscate se împletesc cu sunetele harpei, viorii şi pianului, unde atingerile suave şi blânde ale naturii desfată memoria tactilă şi afectivă a fiinţei umane, în timp ce pe un ecran panaromic interior se derulează zeci de scene fantastice, odată cu rotaţia anotimpurilor, mai lent sau mai repede după bătăile inimii. Mierlele, ciocârliile, fluturii, valurile, delfinii, vântul, frunzele, păsările, râurile, îngerii şi fulgii de nea îşi execută cu eleganţă partiturile în decoruri mirifice, scăldate de lumina divină a Creatorului şi de infinita iubire a autoarei.
Totul e simplu şi complex, în acelaşi timp, firesc şi aşezat, pare să curgă natural, dar ochiul sensibil şi intuiţia fină a poetei surprinde esenţialul la fiecare scenă, în fiecare poem, ca într-un stop-cadru care capturează o stare de spirit, un moment unic şi inefabil. Aşa este clipa deschiderii inflorescenţei unei margarete, pe care dorul de soare, de lumină şi de iubire o cheamă de fiecare dată să-şi dăruiască micul ei recital de frumuseţe celor care vor şi pot să simtă această splendoare. 

12 octombrie 2012                                  DANIELA GHIGEANU


MULŢUMESC DANIELA, SUFLET FRUMOS ŞI LUMINOS CA SOARELE MEU!

http://picaturidelumina.wordpress.com/2012/10/15/fotografii-de-la-lansarea-cartii-ca-marea-si-sufletul-meu-de-marga-dor-gabriela-hasegan-la-biblioteca-astra-din-sibiu-12-octombrie-2012/

http://www.armoniiculturale.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=2753:daniela-ghigeanu-dorul-de-mare-din-poemele-unei-fete-margarete&catid=299:critic-literar&Itemid=53

http://costyconsult.wordpress.com/2012/10/15/dorul-de-mare-poezia-marea-mireasa-si-floarea-de-mac/

Totul este atât de simplu încât se ascunde în spatele ochilor şi nu se mai vede decât atunci când sufletul va vedea şi mintea va înţelege!

Într-o lume dezlănţuită, rebelă,

nu mai e loc pentru visele mele?

Vise de cristal, fragile, cuminţi,

vise de flori, delicate..

cioburi printre stele,

petale spulberate!

Alerg printre gândurile mele

ca împătimitul căutător de comori

şi caut cu disperare,

în mintea şi-n sufletul meu

şi caut cu resemnare,

ceva ce ştie doar Dumnezeu!

Ca Marea,

sufletul meu!

Aşa începe volumul personal de poezii lansat într-o seară frumoasă de octombrie, într-un loc drag sufletului meu, alături de colegi, prieteni, oaspeţi dragi.

În locul emoţiilor de care mi-era teamă, m-am lăsat copleţită de un fior plăcut ca o bucurie nemărturisită pe care mi-o transmiteau cei prezenţi şi le-am întors înzecit acest fior plăcut şi această mângâiere a sufletului prin mesajul meu şi prin momentul artistic frumos pe care l-am pregătit aşa încât el să sporească dorinţa lor de a cunoaste această carte.





FRUMOASĂ, TOAMNA SIBIANĂ...

Din trunchiul bătrân şi bolnav

Toamna şi-a făcut şevalet

şi amestecând bronzuri din cele mai fine

pe acorduri joase de menuet

pictează!.......

Toamna în casa ta

Decoreatiuni si aranjamente de toamna

sursa foto:realitatea.net

 mâinile ei de aur:
talisman;
cântecul ei de frumze:
melancolie;
frunze într-un pahar de cristal:
sufletul ei.

...........IAR LUTUL ARS ÎN SOARELE AMIEZII
PĂREA ÎNSUFLEŢIT.......