GÂNDURI FILOZOFICE DESPRE MATERIE, SPIRIT ŞI IUBIRE: Dacă materia e aceeaşi în atomii ei, spiritul cuprinde virtual toată dumnezeirea, întreg şi parte sunt identice* Ca şi atomii materiali,miliardele de miliarde de atomi spirituali se află într-o mişcare eternă între lumea materială şi cea spirituală* Viaţa unui atom e însăşi viaţauniversului. Unul e totul şitotul e unul. Dacă atomul material e echilibrul dintre două energii, în atomulspiritual echilibrul îl formează două principii. Echilibrul principiilor e spiritualitatea. Cînd atomul se rupe în planul spiritual, echilibrul i sefrînge, principiile se diferenţiază şi se prăbuşesc în planul material. Timpul şi spaţiul devin realităţi pentru părţile întregului, începe viaţamaterială. Cele două principii însă rămîn esenţa spirituală şi în transfor-mările pe care le îndură ca animatori materiali. Spiritul pur palpită înele ca un ideal spre care rîvnesc necontenit, întoarcerea în planulspiritual totuşi e imposibilă pîna ce nu vor redobîndi, prin unire,echilibrul pierdut. Rîvna lor spre idealul spiritual se concretizează astfel în penibila încercare de a se regăsi şi de a se reuni. Iubire şi Dumnezeu, conştient sau inconştient, trebuie să alcătuiască suprema preocupare a sufletului omenesc. Fără de ele omul nici n-ar putea exista! în clipa cînd sufletul gol se întrupează, începe viaţa omului. Pentru suflet e încercarea supremă, încătuşat complet în coaja materială, trebuie să-şi recucerească anevoie cunoştinţa de sine, să urmeze supus legile vieţii materiale. Mereu trează stăruie doar trebuinţa de-a găsi perechea lui de echilibru.Bărbatul şi femeia se caută în vălmăşagul imens al vieţii omeneşti. Un bărbat din milioanele de bărbaţi doreşte pe o singură femeie, dinmilioanele de femei. Unul singur şi una singură! Adam şi Eva! Căutareareciprocă, inconştientă şi irezistibilă, e însuşi rostul vieţii omului. Pentru a înlesni căutarea aceasta se fac, se refac şi se desfac toate legile şi convenţiile morale şi sociale, tot ceea ce se numeşte emfatic progresul omenirii* Instinctul iubirii e reminiscenţa originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul bărbatului cu sufletul femeii pentru a re-deveni parte din lumea spirituală. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii trăieşte în om.Iubire şi Dumnezeu, conştient sau inconştient, trebuie să alcătuiască suprema preocupare a sufletului omenesc. Fără de eleomul nici n-ar putea exista! A şaptea viaţă aduce de-abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a şaptea moarte cuprinde revelaţia. Fiindcă moartea a şaptea înseamnă sfîrşitul existenţei materiale şi începutul întoarcerii în lumea spirituală, sufletul retrăieşte într-o străfulgerare toate vieţile anterioarepentru a se putea bucura mai deplin de strălucirea vieţii noi, eterne,ce-l aşteaptă. De-acuma nu va mai rătăci în sferele lumii materiale, ci,transformat în principiu pur, echilibrat iarăşi în atom spiritual cucelălalt suflet, redevenit de asemenea principiu. Îşi va relua existenţa divină în planul spiritual.* Era o dimineaţă de mai cînd a întîlnit-o, întîmplator, pe o stradăplină de lume. A recunoscut-o înainte de a se apropia de dînsa, deşi n-o mai văzuse niciodată. De cîteva zile inima lui o aştepta şi o căuta. Şi a gast-o printre miile de oameni indiferenţi. I-a zărit mai întîi ochii cu luminile calde şi moi. S-a cutremurat pînă în temeliile fiinţei lui, ca şicînd i s-ar fi lămurit fulgerător toate misterele vieţii. Apoi li s-au încrucişat privirile şi din uimirea ei a înţeles că şi ea l-a recunoscut deşinu l-a mai văzut niciodată. Mergea la braţul unui bărbat străin, dar Toma simţea cum inima ei rămînea în urmă lîngă inima lui.Şapte zile lungi a pierdut-o. Îndoieli şi nădejdi i-au răscolitmăruntaiele sufletului. Pe urma s-au întîinit iar, pe neaşteptate. Aurmărit-o pretutindeni, ceasuri întregi, pînă acasă, seara tîrziu. Şi adoua zi a bătut la poarta ei, a intrat şi s-au îmbrăţişat înainte de a-şicunoaşte numele, îşi dădeau seama amîndoi că sufletele lor se căutau de mult, poate de mii şi mii de ani. (Liviu Rebreanu: Adam şi Eva)

NICOLAE NEGRILA: INIMA CEA INTELEAPTA

Este o carte despre suflet, rugăciune, biocâmp, credinţă şi vindecare prin credinţă, un ghid de cunoaştere spirituală, şi, totodată de sacroterapie. Reprezintă munca autorului de peste 20 ani ca şi cercetător în domeniul medicinei complementare, al fenomenelor extrasenzoriale şi în sacroterapie. A scris până în prezent mai multe volume de poezie religioasă, dedicate sfinţilor, poezii istorice şi rugăciuni. Împreună cu Daniela Ghigeanu a scris volumul “Tămăduirea trupului şi sufletului”, în 2007, un manual terapeutic. Este de profesie economist, având şi un masterat în Consiliere Pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, membru fondator al Asociaţiei Naţionale de Terapii Complementare din România, specializat în Bioterapie.

sursa: www.wordpress.com

Lansarea volumului a avut loc miercuri, 3 iulie, 2013, în Sala Festivă a Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu, corp B.

CUVANT

De ce uneori....................?
De ce
oare?
Lovesc în tine vorbele
ca nişte pietre
care ar trebui
 să fie
flori?

Şi fluturii
pe care vrei să-i oferi
se prefac în vânt?

A mai rămas un Cuvânt
Care se pote face
şi fluture
şi floare

VARA SIBIANA

într-un loc drag sufletului meu!