vineri, 18 decembrie 2009


A venit iarna, aşa cu ţi-ai dorit sau poate aşa cum nu te-ai aşteptat: cu multă, multă zăpadă, cu amintiri şi dorinţe...!
Bucurăte de ea, prietene drag şi fi fericit că alături de tine sunt cei care te iubesc iar de undeva de acolo de sus te privesc şi se bucură de împlinirile tale cei care stau aproape de îngeri!
Fi fericitit şi ajută-i şi pe cei din jurul tău, din calea ta, din viaţa ta să cunoască fericirea şi să se bucure de VIAŢĂ!

joi, 17 decembrie 2009

''CEL MAI MARE POM DE CRĂCIUN din Europa se află în Piaţa Unirii -

Bradul de Crăciun din Piaţa Unirii are76 de metri înălţime,
290 de tone şi 2 milioane de beculeţe. Pomul gigant a fost transportat în România în decurs de două luni.''
Realitatea.net - 22 nov. 2009

no comment

miercuri, 16 decembrie 2009

free glitter text and family website at FamilyLobby.com
free glitter text and family website at FamilyLobby.com
Am aşezat în faţa casei pomul de Crăcium
Şi l-am împodobit frumos
aşa cum făceam în copilîrie.
Dar în loc de globuri strălucitoare
şi de beteala aurie
L-am împodobit cu speranţe
Iar bucuria mea
Am aşezat-o în vârful bradului,
luminoasă şi strălucitoare ca o stea.


Aceasta e viaţa mea!
Cel mai drumos dar
şi cel mai minunat pom de Crăciun!
N-am uitat niciodată să pun
şi pentru cei ce-mi sunt alăturea,
dorinţele ca nişte globuri lucitoare
şi gândul meu cel mai bun
pentru prietenii mei!
Mereu pentru ei!
Şi apoi m-am rugat
să le fie la toţi bine
şi-am aşteptat
până cînd din cer s-a auzit frumos colind!


Şi rând pe rând, dorinţele se-aprind
şi luminează cu
tărie!

.................................................................

luni, 14 decembrie 2009






Cad primii fulgii alene,
Ca într-un vals cu flori albe de măr,
Coboară pe obraji şi peste gene;
Se-opresc steluţe albe-n păr.

Şi vin mai mulţi în urma lor!
De ochii mi-i ridic ca să-i privesc,
Îmi pare că mă-nalţ, apoi cobor
Şi în rotirea lor simt c-ameţesc.

Şi stând aşa, cu braţele întinse,
Visez cu ochii mari, cuminţi
Brazii cei mari cu ramurile ninse,
Ş i sărbătorile acasă la părinţi.

Mai e puţin, foarte puţin
Până să fie Noaptea Sfântă,
Vom colinda duios şi lin

Când îngerii din ceruri cântă.
..................................................










joi, 10 decembrie 2009


Dimitri Medvedev: "Blogurile permit oamenilor să se simtă jurnalişti"
Realitatea.net - 9 decembrie 2009




Online Now Icons

Folosesc blogul personal mai ales pentru creaţiile mele, din dorinţa de a împărtăşi cititorilor simţiri şi trăiri, gânduri şi rosturi omeneşti potrivite în fraze sau versuri, trecute din sclipirea minţii prin filtrul unei percepţii foarte delicate a lumii şi a vieţii.
Cu siguranţă nu toţi cititorii vor simţi ''gustul'' dulce sau dulce amărui uneori al acestor ''delicatese'' nu tocmai uşor de modelat şi de ''garnisit'', potrivite în rime şi ''asortate'' pentru a ajunge până la sufletul dumneavoastră.
Dacă doza de romantism este prea mare pentru gustul unora, gândiţi-vă că totuşi ea este precum mierea şi dacă nu face rău nimănui, poate totuşi să vă ungă sufletul şi să vă îndulcească inima măcar la o simplă lectură.
((()))
Iar mai apoi se adeveresc spusele politicianului chiar dacă mă ţin cât mai departe de politică.
Cu adevărat prin acest blog mă angajez şi în comentarii personale pentru că nu pot fi nepăsătoare la ceea ce se întâmplă în timpurile pe care le trăim.
Este şi un fel de ''revistă a presei'' pe care o realizez din proprie iniţiativă.
Se întâmplă în viaţa planetei evenimente majore în planul ştiinţei, al tehnicii, unele s-au petrecut şi poate au fost tratate superficial sau nu se cunosc din lipsă de informaţie suficienta.
Este păcat să nu se cunoască oamenii care au s-au străduit ca în viaţa aceasta, atâta cât este pentru fiecare, să nu trăiască în zadar, sa lase ceva în urma lor.

Postura de jurnalist pe care mi-o conferă acestă atitudine de comentare poate uneori cam subiectivă a situaţiilor propuse, nu-mi displace ci pur şi simplă îmi dă o stare de obişnuinţă, plăcută şi nestăpânită.

Îmi lipsesc comentariile dumneavoastră şi îmi doresc mereu să le descopăr la fiecare actualizare chiar dacă mi-ar fi mai puţin favorabile mie.
Fiecare are dreptul la o părere, cel puţin!...



miercuri, 9 decembrie 2009







Iarna aceasta se lasă aşteptată, dorită, implorată, mai ceva ca o curtezană, convinsă că frumuseţea ei accentuată de veşmântul imaculat de mătase împletit cu fir de aur la lumina zilei şi cu argint în bătaia lunii nu poate fi egalată cu nimic de suratele ei.
Într-o calească de argint tivită cu broderii fine de chihlimbar şi smălţuită cu ''piatra lunii'' şi cu opal, trce c a un vis...
..........................................................................................................
Şase inorogi cu trup sidefiu şi cu formele zvelte arcuite în lumina fantasmagorică a lunii, spintecă întunericul greu al nopţii.
În urma lor o pulbere fină ca un praf cosmic cernit din Univers coboară pe pământ.
Nu sunt nici urme de roţi, nici de inorogi...
E doar zăpada care continuă să cadă într-o linişte desăvârşită de început de lume!

marți, 8 decembrie 2009


ŞTIRI - REALITATEA.NET - 8.12.2009

''Pictorul scoţian Richard Wright a câştigat prestigiosul premiu Turner pe 2009 (VIDEO)
25 de mii de lire pentru Richard Wright. Pictorul scoţian a câştigat prestigiosul premiul Turner pe 2009, una dintre cele mai râvnite distincţii culturale din lume. Lucrarea pentru care a fost recompensat este o frescă inspirată din arta medievală. ''


ŞTIRI - REALITATEA.NET - 8.12.2009


Direcţia în care evoluăm este pozitivă sau nu?
După o astfel de ştire înclin să cred că suntem pe o direcţie bună.
Chiar dacă de multe ori artistul(autorul, creatorul) refuză să se elibereze în mod obiectiv şi constant de încărcătura de imaginaţie care-i însoţeşte actul creator propriu zis, prefer să văd în rezultatul creaţiei sale o reproducere sau o interpretare firească şi deloc provocatoare a unor modele anterioare din epoci trecute decât să suport abstracţionismul şi subiectivismul dus până la extrem al vreunui închipuit reprezentant al generaţiei incendiare deghizat în personaj malefic care aruncă în mod gratuit, revoltător, previziuni apocaliptice înspăimântătoare.
Mă bucur să constat cu linişte şi optimism ''întoarcerea'' la FORMĂ.
Fie ea geometrică sau cu linii domoale, plăcute ochiului şi liniştitoare pentru sufletul însetat de frumos.

''o construcţie geometrică formată din frunze aurii pictate pe un perete...''

Simplă dar excepţională în simplitatea ei

vineri, 20 noiembrie 2009

foto: European Southern Observatory
"Există două moduri de a trăi o viaţă:
Primul este să crezi că nimic nu este un miracol
A doua este să credem că totul este un miracol ..

Ceea ce este sigur este că Dumnezeu există. "



Albert Einstein

joi, 19 noiembrie 2009


...care este drama acestei lumi? (sau poate una dintre ele):Faptul că există printre noi, şi lângă noi, oameni extraordinari, poate genii, aşa cum există între miliardele de scoici aruncate de mare pe nisipul fin, milioane purtătoare de perle. Numai celor care se sparg, ori se deschid în fierbinţeala nisipului, le descoperim strălucirea. Celelalte mor îngropate sub alge, ori se întorc în adâncul nebănuit al mărilor”...


G-M H. - fragment din romanul ''Trandafiri sub zăpezi''

miercuri, 18 noiembrie 2009

IMPORTANT & INTERESANT




Cîţi dintre noi stiu ca ''simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu. Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich , inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.
Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate. In 1879, in casa unde se afla acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti. Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris , pentru Expozitia universala din 1889. Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri avea sa se incheie, in acelasi an, 1922. Cunoscut in Franta, anonim in Romania Profesorul Eugen Stanescu de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a numarat printre putinii cercetatori ai acestui inedit episod. A fost special in Franta pentru a studia cat de cunoscut este aportul inginerului roman la ridicarea simbolului orasului luminii. Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un studiu intitulat “Communication sur les travaux de la tour de 300 m”, datat 1887, in care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi aflat de tehnica inovatoare folosita de inginerul roman Gheorghe Panculescu la constructia tronsonului de cale ferata Bucuresti- Predeal. Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut. Doar la insistentele profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului Panculescu. Resita
Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita . Pe fiecare piesa de metal ce compune turnul Eiffel scrie: Made in Resita - Romania .


marți, 17 noiembrie 2009




POEM SF

Stau pe marginea lumii
şi privesc stelele risipite
cum ard în lumina lor

Deasupra mea, Soarele,
Ca un glob strălucitor
Iar dedesubt luna,
Palidă ca întotdeauna.

Stau pe marginea lumii
Şi mă-nvârt odată cu ea.
Acum deasupra mea e luna!

Şi tot aşa se-nvârte lumea uşor...
O mie de stele în jurul meu

Şi alte o mie deasupra lor!


........................................................

vineri, 13 noiembrie 2009




Visez cu ochii minţii o grădină în care să ''vieţuiască'' toate florile lumii.


Ce poate fi mai pur, mai minunat, mai înălţător?!


Cine spunea că pe pământ nimeni nu este pefect?


Câtă perfecţiune există în creaţia aceasta divină!


Forma, culoarea şi sufletul le fac să fie PERFECTE.


S-a demonstrat ştiinţific că plantele percep stările sufleteşti ale oamenilor. Se bucură şi suferă alături de noi...


Învaţă de la flori să dăruieşti bucurie şi linişte şi să nu aştepţi în schimb nimic!


Frumuseţea lor să fie şi a ta şi liniştea şi dragostea ta a lor să fie!

*********************************************************************
''După ce multă vreme s-a crezut că plantele sunt incapabile de reacţii, oamenii de ştiinţă au descoperit că acestea pot avea comportamente specifice lumii animale. Anumite specii par să fie sociale: favorizează membrii ai familiei şi alungă plantele străine din zonă. ''
REALITATEA.NET//19 NOV.2009

joi, 12 noiembrie 2009

miercuri, 11 noiembrie 2009



''A fost identificată o nouă clasă de supernove:





O explozie ciudată a unei stele, la 160 de milioane de ani lumină depărtare, ar putea fi dovada unei noii clase de supernove, au sugerat astronomii. ''


Realitatea.net - 10 noiembrie 2009






Un ocean de stele şi de sori,
Dincolo de păsări şi de nori...
Miracole fără sfârşit....
Eternitate.
Infinit!

marți, 10 noiembrie 2009


Nimic din ziua care a trecut nu va mai semăna întru totul cu cea care avea să vină. Doar dimineţile de duminică şi de sărbătoare, când acelaşi om, într-un palton negru şi cu o pălărie decolorată, urca senin şi liniştit scările întinse şi reci, către un turn de biserică. Picioarele nu-i mai erau îngheţate pentru că purta ghete cu talpa groasă.
Acelaşi dangăt de clopote, apăsat şi prelung, acelaşi cor de îngeri şi heruvimi, aceeaşi rugăciune:Tatăl nostru care eşti în ceruri, Sfinţească-se numele Tău...
Aceeaşi scară celestă pe care urca cu pasul ritmic, apăsat. Şi a urcat mereu, mereu, până când s-a simţit ca un nor, uşor şi efemer, şi nu a mai vrut să se întoarcă pentru că la capătul scării aflase LUMINA.



Fragment din romanul ''Trandafiri sub zăpezi''
G-M H.