POEM DE ZIUA MAMEI

În sufletul tău -încape oceanul
Cu toate corăbiile lui.
Dar mi-e de ajuns sufletul tău.
În ochii tăi - încape cerul
Cu toate constelaţiile lui,
Dar imi sunt de ajuns ochii tăi!

De-aş putea, mamă, ţi-aş lua
Toată suferinţa şi tot chinul
Şi le-aş preface-n cărămizi
Pe care le-ar purta umerii mei
Ca pe nişte păsări.

Doamne, cât de frumoasă eşti,
Cu părul de aur şi de argint,
Cu faţa rotundă ca un soare.
Mâinile tale, ca nişte raze
Coboară peste braţele
Şi peste inima mea coboară -
Uşoară atingere de îngeri.

Mai dă-mi un strop
Din înţelepciunea ta,
Acela care a rămas în paharul
Din care mi-ai dat să beau
Ori de câte ori imi era sete.

Mângâierea ta nu mi-o poate da
Nici vântul care se joacă cu părul meu,
Nici marea care-mi mângâie glezna
Cu degete albe şi cu scoici.

Nu te las să pleci MAMĂ!
Nici azi şi nicicând n-am să te las!
De-ar trebui să te ţin veşnic de mână
Mi-ar ajunge o singură mână , ca o vâslă,
Să pot inainta pe marea vieţii.

SIBIUL NOU....

VARA

SIBIUL VECHI.......

VARA

mă plimb pe aleile tale pietruie şi mă-ntreb

dacă vara e cea care ţi-a cuprins inima sau dacă

tu ai intrat în sufletul ei şi nu te mai lasă ca să pleci....

Iubind SIBIUL care te iubeşte

Interesant şi poate nu întâmplător, verbul ''a iubi' se regăseşte în toponimul oraşului. E nevoie doar de un simplu joc de litere....este ca şi cum ai cere cuiva să reaşeze literele din care se compune cuvântul SIBIU, într-un puzzle simplu pentru a obţine cuvântul miraculos a (IUBIs). Minunat! De ''drag de Sibiu'' nu te mai saturi şi nu oboseşti să-i cauţi frumuseţile neascunse dar mai cu seamă să le descoperi cu uimire şi încântare pe cele ''ascunse'' ca un arheolog care duce căutarea lui până la obsesie.... Din dor de Sibiu, laşi deoparte visele tale îndrăzneţe şi rămâi aici, ACASĂ, rotindu-te mereu şi mereu printre turnuri şi porţi medievale, urcând şi coborând scări întinse, limpezindu-şi privirea la fântânile lui şi bucurându-te ca un copil de soare, de porumbei, de oameni.

Un spectacol celest extraordinar, copleşitor se petrece în fiecare an atunci când Pământul trece prin resturile lăsate de cometa Swift-Tuttle, deşi cometa în sine trece prin apropierea Pământului o dată la 130 de ani.
Explicaţia ştiinţifică a acestui fenomen astronomic grandios este simplă:
Asteroizii sunt incineraţi în atmosferă oferind o ploaie de meteoriţi care se manifestă mai puternic într-o singură noapte pe an. Fenomenul are o durată de aproape o lună, din iulie până în august.

Meteoriţii apar din direcţia constelaţiei Perseu, de unde provine şi numele. Perseidele pot produce „stele căzătoare” cu o frecvenţă de câteva pe minut, făcându-l unul dintre cele mai frumoase spectacole astronomice.

Anul acesta fenomenul a putut fi observat în toată splendoarea lui în noaptea de 12-13 august.

Prietenie, fidelitate, înţelepciune, perseverenţă,.....şi mult mai mult...!!!

Priveşte cu ochii şi înţelege cu inima!

Prietenii adevăraţi sunt cei care rămân în inima ta chiar şi atunci când când nu mai pot rămâne alături de tine. Cheamă-i tot cu inima!. Ei te vor auzi şi vor veni şi vor rămâne în sufletul tău pentru totdeauna!!!Prietenia lor se numeşte IUBIRE!!!