miercuri, 30 martie 2011



EXISTĂ UN LOC ÎN CARE

Lumina curge mereu
ca o cascadă.
Soarele firbinte, dogoritor
Se preface-n aur.
Din curcubeu,
culorile picură încet.

Există un loc în care Iubirea
acest amestec perfect de aur solar
lumină curgătoare
şi curcubeu.
se revarsă mereu
ca o lavă scânteietoare.
.......................


În acesată alchimie divină
se naşte o inimă mare
Un alt SOARE
...............................................

DOAMNE, ce frumos este OMUL! Până dincolo de lacrimi m-a emoţionat textul acestui mail pe care doresc să vi-l împărtăşesc tuturor. O emoţie profundă, când plăcută, când dureroasă, m-a cuprins şi mi-a răvăşit mai întâi sufletul pe care l-a umplut apoi cu o senzaţie de linişte profundă, de armonie cu universul de lângă noi şi cu UNIVERSUL de pretutindeni. Citiţi cu inima şi cu sufletul!Mintea va înţelege şi se v-a îmbogăţi în chip miraculos!!! Mulţumesc prietenei mele, Delia care a făcut ca acest mesaj să ajungă la mine şi acum iată, la Dumneavoastră! Mesaj minunat din Japonia Sâmbătă, 19 Martie 2011 'Buna iubita mea familie si dragi prieteni, In primul rand vreau sa va multumesc foarte mult pentru ingrijorarea voastra pentru mine. Sunt foarte emotionata. De asemenea doresc sa-mi cer scuze ca va trimit un mesaj general adresat tuturor, dar pentru moment, pare sa fie cea mai buna cale pentru ca mesajul meu sa ajunga la voi. Aici in Sendai lucrurile par sa fi fost ireale. Dar sunt foarte binecuvantata sa am prieteni minunati care ma ajuta foarte mult. Fiindca baraca mea a devenit inca si mai vrednica de numele ei, m-am mutat acum in casa unui prieten. Impartim resursele precum apa, hrana si un incalzitor cu kerosen. Dormim aliniati intr-o camera, mancam la lumina lumanarii, impartasim povesti. Este o atmosfera calda, prietenoasa si frumoasa. In timpul zilei, ne ajutam unul pe altul sa curatam mizeria din casele noastre. Oamenii stau in masini, uitandu-se la stiri de pe panourile de navigatie, sau se aliniaza la coada pentru a primi apa de baut atunci cand se deschide o sursa. Daca cineva are in casa apa care curge la robinet, pune semne afara, pentru ca oamenii sa vina sa-si umple canile si galetile. De-a dreptul uimitor, unde stau eu nu au fost jafuri, nu au fost imbranceli la cozi… Oamenii isi lasa usa casei deschisa, pentru ca asa e mai sigur, in caz ca loveste un nou cutremur. Oamenii tot spun “Asa era pe vremuri cand toti se ajutau unii pe altii.” Cutremurele continua sa vina. Noaptea trecuta au lovit aproximativ la fiecare 15 minute. Sirenele se aud non stop si elicopterele ne trec pe deasupra capului foarte des. Ne-a intrat apa in case timp de cateva ore asta noapte, iar acum pentru jumatate de zi. ... A venit electricitatea in dupa-amiaza asta. Gazul inca n-a venit. Dar toate lucrurile astea depind de fiecare zona. Unii au, altii n-au gaz, apa si electricitate. Nimeni nu s-a spalat de cateva zile. Ne simtim murdari, dar acum avem griji mult mai importante decat asta. Iubesc aceasta stare de a lasa la o parte a aspectelor neesentiale. Traind in intregime la nivel de instinct, de intuitie, de grija, a ceea ce este necesar pentru supravietuire, nu doar pentru mine, ci pentru intregul grup. Se desfasoara ciudate universuri paralele. Unele case sunt intre-o ruina completa, altele au rufe la uscat la soare! Oamenii se aliniaza la cozi pentru mancare sau apa, iar cativa isi plimba cainele! Toate se intampla in acelasi timp. O alta amprenta a frumusetii este in primul rand – linistea din timpul noptii. Nu se aud masini. Nimeni nu este pe strazi. Iar cerurile in timpul noptii sunt impanzite de stele. De obicei vedeam doar vreo doua, dar acum tot cerul e plin. Muntii din Sendai sunt puternici si datorita aerului proaspat le putem vedea siluetele profilate pe cer intr-un mod magnific. Si japonezii insisi sunt atat de minunati…Revin la baraca mea pentru a o verifica in fiecare zi, acum pentru a trimite acest e-mail din moment ce a venit electricitatea, si gasesc mancare si apa lasate la usa de la intrare. Nu am idee de la cine, dar este acolo. Batrani cu palarii verzi merg din usa in usa intreband daca toata lumea este OK. Oamenii vorbesc cu persoane complet straine intrebandu-le daca au nevoie de ajutor. Nu vad semne de teama. Resemnare, da, dar frica sau panica, nu. Ne spun ca ne putem astepta la replici, si achiar la alte cutremure majore, timp de inca o luna sau mai mult. Si ne confruntam mereu cu zguduieli, huruituri, vibratii, zdruncinaturi. Sunt binecuvantata pentru ca traiesc intr-o parte a Sendai-ului mai ridicata, mai solida decat alte zone. Deci, deocamdata zona asta este mai bine situata decat altele. Asta noapte, sotul prietenei mele a venit de la tara, aducand apa si mancare. Binecuvantata din nou. Cumva in acest moment realizez din experienta directa ca este vorba intr-adevar de un pas evolutionar Cosmic enorm care se produce acum peste tot in lume chiar in acest moment. Si cumva, pe masura ce traiesc experienta acestor evenimente ce se desfasoara in Japonia, imi simt inima deschizandu-se foarte larg. Fratele meu m-a intrebat daca nu ma simt ingrozitor de mica din cauza tuturor celor intamplate. Nu, nu ma simt mica. Ci mai degraba, ma simt ca o parte din ceva mult mai mare decat mine. Acest val al nasterii (peste tot in lume) este dificil, si totusi magnific. Va multumesc din nou pentru grija si iubirea voastra pentru mine. Va trimit inapoi multa iubire, Cu drag, Aiko Trimite acest mesaj unui prieten... ''

luni, 28 martie 2011


Am scris cu sufletul şi am potrivit cu mintea cuvinte sincere şi frumoase despre un OM extraordinar şi despre lumea minunată pe care o re-creează cu sensibilitate şi înţelegere.


Cuvinte pentru îngeri cu aripi de fluturi

Cu mult curaj, dar şi cu foarte mult talent şi dăruire, scriitoarea Daniela Ghigeanu se apleacă spre o latură prea puţin abordată a literaturii: literatura pentru copii. Cel mai dificil şi delicat cititor este copilul. El devine într-o clipă un critic dur, tranşant, dacă mesajul nu e simplu, uşor de descifrat şi pe placul lui. Cu vădită nonşalanţă, el opreşte brusc cursul poveştii şi refuză să mai asculte. El devine categoric sau dimpotrivă, dacă povestea îi place, devine cel mai atent şi mai interesat ascultător (cititor). Este atâta gingăşie şi puritate în scrierile Danielei Ghigeanu, încât citindu-le copiilor, trăieşti cu emoţie şi neasemuită bucurie frumuseţea copilăriei cu toate minunile ei. Cele mai frumoase şi cele mai nobile sentimente şi trăiri umane îşi află locul în poveştile ei: iubirea, bunătatea, dăruirea, credinţa, apropierea de semenii noştri oropsiţi. Toate aceste valori morale sănătoase şi incomensurabile ating sufletul micuţului ca o vrajă de zână bună ori ca o aripă uşoară de înger în volumul de povestiri „Tolba fermecată”. Copilăria se preface într-o grădină minunată, o lume fascinantă de forme şi culori, un univers mirific cu gărgăriţe-mbulinate, albinuţe coafate, libelule delicate pudrate cu aur, gândăcei pufoşi, o horă de gâze orchestrată de aceleaşi delicate vieţuitoare (poezia ,,Hora gâzelor” din volumul ,,Căsuţa din turtă dulce”), ca într-un virtual desen animat, dar mult mai minunat aici este totul, pentru că prin abundenţa epitetelor şi a metaforelor simple, imaginea creată cititorului este de-a dreptul încântătoare. Daniela Ghigeanu dă dovadă de o impresionantă măiestrie în arta povestirii, împletind trăirile şi emoţiile înalte cu impresiile profunde, aşa încât efectul final artistic şi emoţional este maxim, înduioşând uneori până la lacrimi pe micul cititor, dar şi pe marele povestitor. Fiecare poezioară este o petală trandafirie din sufletul ei mare pe care se aşază mereu fluturi cu aripi de îngeri şi îngeraşi cu aripi de fluturi. Este o vrajă plăcută în toate şi o minune dumnezeiască este totul. Imnul primăverii (din vol. Mirodenii, publicat la Ed.Contrafort, Craiova, în 2007) Peste colnic adie iar zefirul Şi îşi desface cupa trandafirul, Roiesc albine vesele-n dumbravă, Se-arată primăvara cea suavă… Un cor zglobiu de îngeraşi se-adună Să cânte o poveste despre lună, Cu aripioare argintii, pudrate, Se-aşază pe zambile parfumate. Trei fluturaşi aplaudă voioşi, Bursucii cască somnoroşi, Doar veveriţa sare speriată, Pierzându-şi nuca preferată.

Un microcosmos fascinant într-o armonie perfectă cu Universul. Aceasta este lumea văzută de Daniela Ghigeanu.

luni, 14 martie 2011

VREMURI GRELE........

Sfârşitul lui mai a adus multe ploi, mult prea multe... A plouat trei zile fără încetare, de parcă cerurile s-au fost deschis pentru un alt potop. Norii au coborât ca nişte păsări de pradă, grei şi ameninţători, iar între cer şi pământ au rămas numai copacii obosiţi pe care se sprijineau mereu alţi şi alţi nori, ca nişte vulturi roind deasupra abisului.
De la munte, râul care străbate oraşul cobora vijelios şi ameninţător, aducând cu apele mâloase, ruginii, crengi de copaci şi uneori chiar stârvuri de animale, de parcă spălase în drumul său o haldă de gunoaie. Sub podul vechi de piatră, crengile mari purtate de râu, au format un prag peste care apele se aruncau nervoase ca o herghelie de cai sălbatici, speriaţi şi bezmetici. În spatele crengilor, un maldăr de gunoaie şi bucăţi de lemn, se înghesuie lovite de apele repezi, împrăştiind un miros tare, respingător. Viitura spălase satele de sub munte şi acum, cu ultimele puteri, apele îşi desăvârşeau opera devastatoare inundând cartierele mărginaşe situate în aval, de o parte şi de alta a râului. Era cu siguranţă o firească şi meritată răzbunare a naturii în faţa indiferenţei şi egoismului oamenilor care nu ştiu decât să ceară şi prea puţin, sau aproape de loc, să ofere.
Multe din plantele decorative care trebuiau să împodobească micile oaze de verdeaţă şi culoare amenajate la începutul primăverii, au murit înecate de surplusul de ape infiltrat în sol. Pământul negru, cleios, era acoperit de plante strivite de ploaie, mirosind înţepător a umezeală şi a mucegai. Din ghivecele ornamentale de petunii şi muşcate suspendate pe stâlpii de la marginea şoselei, apa şiroia până jos la trotuar iar florile, schimonosite de ploaia rece şi grea, se revărsau despletite şi bolnave.
O vreme ploioasă şi capricioasă ca aceasta, nu s-a mai văzut de câteva decenii. Ploile grele care au durat în unele locuri aproape o săptămână, au măturat în calea lor totul: poduri, case, animale, oameni, ca pe nişte jucării spulberate cu o găleată de apă. Lovite de apele venite puhoi, multe drumuri erau decopertate de covorul asfaltic, precum glazura de pe un tort de ciocolată.
Durerea cea mare era însăşi neputinţa omului în calea furiei dezlănţuite a naturii care se răzbună acum din plin. Îngrozitoare această metamorfoză a apelor. Pârâuri inofensive au devenit râuri ameninţătoare, râuri turbate preschimbate în fluvii înfricoşătoare şi bezmetice, fluviul crescut ca o mare, colcăind de aluviuni şi stârvuri spălate în curgerea lui tumultuoasă. Noroc că oceanul este încăpător, iar soarele mai “soarbe” din când în când din preaplinul pahar!
Din amonte spre aval, pe firul apei, punţile şi podurile se prăbuşeau după principiul domino-ului, ca nişte piese în jocul inegal şi nedrept al naturii, acest copil mare şi capricios. Periculos de capricios.
Şinele de cale ferată, lipsite de terasamentul de sprijin spulberat de apele vijelioase, semănau mai degrabă cu nişte bare de oţel deformate de o mână uriaşă, nevăzută, răutăcioasă. O poveste tristă cu zmeul cel rău care smulge copacii din rădăcini şi-i aruncă peste case, îndoaie şinele de tren ca pe nişte sârme. Sub greutatea corpului uriaş şi sub pasul apăsat, se urnesc torente care spală versanţii cu repeziciune. Râsul lui înfricoşător de sfarmă-piatră, se aude ca un tunet. Din podurile de piatră, au rămas numai ici-colo, picioarele grele şi reci, ca nişte socluri pustii
...
A patra zi, dimineaţa, pământul mustea de apă ca o drojdie proaspăt fermentată, şi râme uriaşe zăceau pe caldarâm ca nişte şerpi încremeniţi. În aer se simţea un miros acid de iarbă crudă şi de lemne ude. Cerul era mai albastru ca de obicei şi, undeva departe, la orizont, frânturi de curcubeu începeau să apară din aburii de ceaţă. Pământul respira din ce în ce mai uşor aerul proaspăt de început de lume.
S-a hotărât să iasă în oraş. Luminiţa rătăcea pe străzile umede
Şi-a potolit tristeţea şi pesimismul care o sufocau urcând în Piramidă. A stat acolo câteva ore, aproape de cer. Se simţea ca într-o ARCĂ şi uitase de ea şi de lume.(...)

din volumul personal ''Trandafiri sub zăpezi''
A patra zi, dimineaţa, pământul mustea de apă ca o drojdie proaspăt fermentată, şi râme uriaşe zăceau pe caldarâm ca nişte şerpi încremeniţi. În aer se simţea un miros acid de iarbă crudă şi de lemne ude. Cerul era mai albastru ca de obicei şi, undeva departe, la orizont, frânturi de curcubeu începeau să apară din aburii de ceaţă. Pământul respira din ce în ce mai uşor aerul proaspăt de început de lume.
(Din romanul ''Trandafiri sub zăpezi'')
((()))

Deasupra muntelui Everest a apărut un nor în culorile curcubeului. Spectacolul naturii a fost surprins de un astronom care se afla într-o expediţie în Himalaya.
ştire şi foto preluate de pe site-ul
Realitatea.net în 16 martie 2011

joi, 3 martie 2011











Ieşim în întâmpinarea primăverii cu tot ce avem noi mai bun: gânduri frumoase, zâmbete, vise dar şi cu daruri minunate.




Oferindu-le celor dragi, le oferim ei, primăverii cu toată dragostea noastră!




Şi răsplata ei este măsura darului nostru: IUBIREA pe care o respirăm odată cu parfumul florilor....În jurul nostru e atâta IUBIRE câtă încape în tot UNIVERSUL.




TREBUIE DOAR SĂ-ŢI DESCHIZI SUFLETUL SĂ O LAŞI ŞĂ INTRE ŞI INIMA SĂ O DĂRUIEŞTI MAI DEPARTE!

marți, 1 martie 2011


1



FASCINAŢIE


De dragul ochilor,

e primăvara mai aproape!!!

...................................................

Soarele se preface-n narcise

şi în frezii el se preface.

Albastrul de sus picură-n ape

iar roşul devine mai aprins

de dragul ochilor.

Lacrima copacilor naşte muguri!

.............................................................

Oglinzile din ape

aruncă peste copaci

SOARELE prefăcut în cioburi

.......................................................

O inimă ca un fluture

Îşi caută inima-pereche


Roiuri de fluturi şi de inimi dansează!!!