joi, 22 decembrie 2011

LA MULTI ANI!







BINE-CUVÂNTARE



LA MULŢI ANI, DRAG ROMÂN,
Omule frumos şi bun !
Paharul înţelepciunii să-ţi fie plin mereu
Şi când ţi-e sufletul mai greu
Dar şi când ţi-e uşor,
Să sorbi din el nectarul cu care s-au hrănit
străbunii tăi.

Fereşte-te de răi!
Răbdare şi înţelegere să ai,
Să ai de toate şi să dai
şi celui care n-are pâine
nici vise pentru mâine
dar are-un loc în cer!

Speranţele nu pier!
În seara Sfântă de CRĂCIUN,
românule frumos şi bun,
dorinţele să ţi se împlinească!
Ca stelele să strălucească,
în bradu' împodobit!

Să fi în veci iubit!

Omule drag, omule bun,
E Sfântă Seara de Crăciun!

miercuri, 21 decembrie 2011



Iubeşte munţii aceştia frumoşi
mai maiestuoşi
decât Piramidele!
Din energiile lor concertate,
simfonii minunate
vibrează în noi...
si sufletele noastre
când răsună grav

în cântec de tulnic
când suav,

ca ciocârlia
dar niciodată nu te-nfioară
decât de plăcere

..................................................

vineri, 16 decembrie 2011

DAR DE CUVANT SI DE SUFLET


























Imagini de la lansearea volumului / Sala ARTE, Biblioteca Judeţeană ASTRA, Sibiu




În prag de sfinte Sărbători Daniela Ghigeanu ne face un dar minunat, DAR DE CUVÂNT ŞI DE SUFLET.
Volumul de poezii "JOC DE ÎNGERI ŞI COPII" se adresează în primul rând lor, copiilor,
acestor îngeri pământeni cu aripi nevăzute de fluturi şi de gâze, care au în ei sâmburele înţelepciunii şi acesta creşte şi rodeşte neâncetat:

''Numai cel ce aude cu sufletul se poate încânta de concertul dat de greier şi de izvor'' Ştefan 14 ani

''Inima bate, bate până se stinge, că inima e ca lumânarea şi dacă tu crezi în Dumnezeu, El ţi-o aprinde din nou în cer''Claudia, 9 ani.

Lor acestor suflete luminoase li se adresează în primul rând cartea
Dar nu numai lor, ci nouă tuturor.
Trăim cu emoţie şi bucurie, cu nostalgie şi frumoasă aducere aminte COPILĂRIA.
Ne prindem în jocul acesta frumos în care se contopesc şi se armonizează OMUL-NATURA-UNIVERSUL.
Totul este chemare, invitaţie la JOC nevinovat şi inocent, vesel şi optimist.
M-aş juca ce m-aş juca
Cu o frunză aurie,
Aş sufla uşor din ea
Îngânând o ciocârlie.
Poezia este uneori o invocaţie a îngerului său ocrotitor
Îngerul care tace
Vrea să se joace
cu umbra mea.
.........................................................................................
Artisul plastic Daniela Ghigeanu îşi ilustrează propria carte cu O frumoasă galerie de tablori personale.

Din sufletul ei preaplin de frumos împarte frumuseţe şi dragoste de viaţă

Trăieşti cu bucurie şi cu exuberanţă fiecare moment şi-ţi doreşti din tot sufetul şi din toată inima să dăruieşti mai departe această bucurie!
Mulţumim Daniela!

miercuri, 14 decembrie 2011

CEA MAI FRUMOASA ''FELICITARE''...

OCHII VAD, INIMA PLANGE, SUFLETUL DOARE....




finalul:
SUFLETUL SE BUCURĂ, OCHII PLÂNG DE BUCURIE, INIMA PLINĂ DE IUBIRE, STRĂLUCEŞTE!

miercuri, 7 decembrie 2011

ARIPA ÎNGERULUI MEU





Aripa îngerului meu....

Aştept prima ninsoare !
Mă amăgesc dimineaţa


când ceaţa mă-nvăluie,
că deasupra ei ascunde norii grei de zăpadă
şi din ei or să cadă
mai întâi fulgii rari şi mărunţi
apoi din ce în ce mai mari
ca puful de lebădă albă
din aripa îngeraşului de pe noptiera mea.
Dacă zâna cea rea
din poveştile copilăriei
ar exista,
Aş crede că ea, şi numai ea,
a ascuns iarna ca să mă necăjască.
Şi pentru că-mi place mereu să fiu copil,
Unul bun,
Îl aştept pe Moş Crăciun
Şi nu-i cer decât o ninsoare frumoasă
Şi pufoasă
Ca aripa îngerului meu.

vineri, 2 decembrie 2011

joi, 1 decembrie 2011

LA MULTI ANI, ROMANIA!

LA MULŢI ANI, DRAG ROMÂN,
Omule frumos şi bun !
Paharul înţelepciunii să-ţi fie plin mereu
Şi când ţi-e sufletul mai greu
Dar şi când ţi-e uşor
Să sorbi din el nectarul cu care s-au hrănit
străbunii tăi.

Fereşte-te de răi!
Răbdare şi înţelegere să ai,
Să ai de toate şi să dai
şi celui care n-are pâine
nici vise pentru mâine
dar are-un loc în cer!

..............................................




miercuri, 30 noiembrie 2011

FARA REPLICA




Fără replică în faţa iernii

M-ai minţit,
Dar m-ai minţit frumos şi te iert!
Nu pot nici măcar să te cert
Mi-ai promis zăpezile frumoase din copilărie
Şi mi-ai adus în schimb
O chiciură argintie
În care ţi-ai îmbrăcat copacii!
În brazi tăi frumoşi
Ai aşezat câteva stele adevărate
Şi luna ai pus-o în bradul cel mai înalt,
Luminos catarg
Pentru o corabie în derivă pe un ocean îngheţat!
Şi cu asta ai zis c-ai scăpat!
Ba nu! greşesc!
Ai mai presărat ici-colo o pudră albă
Ca făina din copaia bunicii!
Ai tras peste toate
Un văl gros de ceaţă umedă şi rece
“-Cui nu-i place, să plece
Să mă caute în munţi!’’
Acolo e izvorul
La care-ţi astâmperi dorul de mine,
Şi zăpezile din poveşti
După care atât de mult tânjeşti! "


În zadar mai caut o replică dură.

Mai convins peste măsură!



marți, 29 noiembrie 2011



Îmi place să scriu despre lucruri frumoase pentru că FRUMOSUL în toate formele lui ne face mai buni, mai optimişti, ne mai dă o speranţă, ne ajută să ne continuăm drumul vieţii....!
Dar azi m-am oprit la alt un fel de subiect...!
Nu este ficţiune, magie sau basm, este o realitate pe care oamenii de ştiinţă au descoperit-o şi care ni se oferă în imagini pe cât de reale pe atât de impresionante.


În perimetrul din jurul Antarcticii, apa sărată coboară către fundul oceanului şi îngheaţă instantaneu, formând ţurţuri uriaşi care ucid orice vietate ce le iese în cale. Fenomenul a fost filmat pentru prima oră de către o echipă BBC. Cameramanii au accelerat imaginile, pentru ca fenomenul să fie mai uşor de urmărit.
informaţie şi video: Realitatea.net

Nu este film SF, nici animaţie, deşi aş fi preferat aceste două ipostaze în locul realităţii dure, a dramatismului care se petrece în abisul oceanului arctic, pentru că Natura şi Universul au legi proprii de evoluţie independent de vointa noastră!

joi, 24 noiembrie 2011

BUBURUZA

În soarele dimineţii
aveai sclipiri de diamant
şi trupul tău, delicată creatură,
împodobit cu rubine şi
încununat de aura lui strălucitoare
părea rupt din soare!
Treceai peste boabe de rouă
în care urmele gâzelor nocturne
pareau inserţii în chihlimbar

Iar floarea timidă
pe care-ţi odihneai mersul
te răsfăţa cu diamante şi perle
Ce frumos dar
pentru un început de zi!

marți, 22 noiembrie 2011

foto:Realitatea.net

Este de departe cea mai frumoasă fotografie pe care am admirat-o on line în ultimele zile.
Sensibilitate, puritate şi de ce nu, emoţie, acestea sunt stările prin care treci vizionând-o.
''Buburuza de diamant'', aşa cum a numit-o autorul articolului, este mai mult decât un diamant, iar ''colajul'' perfect din imagine este un tezaur de rubine, safire, diamante şi perle incomensurabil.
Vedeţi cum natura şi-a ''încununat'' şi înobilat frumuseţea mai presus de cuvinte?!

miercuri, 16 noiembrie 2011

marți, 8 noiembrie 2011




NOCTURNĂ DE TOAMNĂ

Ţi-ai aşezat palmele luminoase
Pe fereastra mea.
Ca un magician,
Vântul ştrengar le amesteca
Şi mă făcea să zâmbesc
Şi să-mi doresc
să intru în joc.
Cu puţin noroc,
Mi-am potrivit palmele mici
Peste palmele tale de frunze
Şi ne jucam aşa,
Ca-ntr-un număr de pantomimă.
Din când în când, licurici
Se strecurau în tabloul nocturn
Şi se amestecau cu stelele.
Ca nişte felinare, crizantemele
Se aprindeau
în lumina lunii!
Apoi vântul a-nceput să şuiere,
Şi să fluiere
Din ce în ce mai tare,
Amestecând nebuneşte
Şi ştrengăreşte
Palmele tale ,

Ridicându-le în cer,
Ameţindu-mă....
Am adormit.
O simfonie aievea umple visele mele,
Din care nu lipsesc licurici
şi frunze arzând printre stele.

joi, 27 octombrie 2011

TIMIDE INCEPUTURI




Rătăcesc prin pădurile tale.
Din cărare
Mă pierd, cu voia mea,
Ademenit de păsări cântătoare,
Şi văd în luminişuri
Fluturii iubindu-se, roiuri, roiuri,
Într-un ameţitor dans diurn.
Grăbite stoluri
De păsări călătoare
Îşi lasă umbrele în urma lor ,
Lepădându-se de ele ca de o povară .
A câta oară
Nostalgic dor
Mă-ncearcă !

Nu-i nicio barcă
Şi nici măcar un lac
sclipind în soare ,
dar e atâta binecuvântare
în firul ierbii care creşte
în frunza care mâgâie lumina ,
că mi-e teamă să plâng
de atâta fior,
de atâta dragoste şi dor,
ca nu cumva lacrimile mele ,
reci şi poate grele ,
să se spargă de pietre şi să rupă
sfinţenia acestei clipe muritoare.

Ridic ochii umezi spre soare
Şi mă ameţeşte lumina lui,
Caldă, orbitoare…!
Se-nvârt în jurul meu copacii
Şi mă prind în dansul lor nebun!
Călătoresc în timp sau mi se pare?
Ca într-un vârtej de lumină
Mă regăsesc într-un tablou postum
Cu frunze ruginite prea devreme
Amestecate cu umbre de păsări
Şi cu aripi de fluturi.
Timide începuturi
De toamnă!

joi, 20 octombrie 2011

BALADA




Baladă toamnei

Căutam firul de aur din frunzele tale
Să-l deapăn cu dragoste şi cu răbdare

Să-l dau păsărilor dis de dimineaţă
Ca să ţeasă
O pânză mare
Cu faţa spre soare
Să-tind panza cea mare
Şi aurie peste copacii tăi
Şi peste toate câmpiile tale.
Şi apoi un fir de borangic
Să îl tes în spic
Şi peste spicul de grâu
Să-l fac râu
Să curgă.
Să-l ajungă
Doar lacrima norului,
călătorului
şi alintul vântului.
Să dau gândului
Descântec curat.
Binecuvântat
Să fie rodul tău bogat
Toamnă mănoasă!
Toamnă frumoasă!

Ţi-am făcut strai de aur şi de borangic
Ţesut cu dragoste în spic!

miercuri, 19 octombrie 2011

pRO NATURA




Parcul Natural Bucegi



Cheile Bicazului



Cozia



Ceahlău



Munţii Rodnei


Munţii Călimani


free glitter text and family website at FamilyLobby.com

E-atâta frumuseţe în jurul nostru că dacă nu vrei sau nu şti să o vezi, e ca şi cum ai trăi degeaba!

O spun de fiecare dată cu tărie, cu glasul inimii pe care n-o poţi opri să ceară şi cu încăpăţânarea ochilor pe care nu-i poţi opri să vadă minunile pe care NATURA, în toată splendoarea ei ni le dăruieşte din plin.
Să fim bucuroşi şi să ştim să mulţumim cum se cuvine atunci când unii dintre noi, cu dăruire şi curaj, cu perseverenţă şi poate cu ceva mai mult noroc, reuşesc să ne dăruiască aceste frumuseţi în imagini superbe, în colaje fotografice, în montaje video, documentare, albume de colecţie. Fotograful DAN DINU, iniţiatorul proiectului ''România sălbatică'' este unul dintre aceşti înverşunaţi căutători de comori'' vii.

''Cele mai sălbatice şi spectaculoase locuri din cele 13 parcuri naţionale ale României şi din rezervaţia Biosferei Delta Dunării'' pot fi descoperite şi admirate într-o expoziţie fotografică în aer liber în Parcul Herăstră din Bucureşti. Sper din tot sufletul ca această expoziţie să ajungă şi la Sibiu!



Vă invit să vă răsfăţaţi privirea şi să vă umpleţi sufletul de frumos!


(imaginile au fost preluate de pe site-ul România sălbatică)

luni, 17 octombrie 2011





O femeie frumoasă, un artist interpret excepţional, un om sensibil, minunat, o regină a muzicii uşoare româneşti.
O recunoşti după flacăra din inima ei care arde ca o lumină strălucitoare copleşind publicul.

Am ascultat-o cu drag într-o seară de octombrie. Aceeaşi emoţie şi acelaşi drag mă încearcă de fiecare dată când îi aud cântecele.

miercuri, 12 octombrie 2011

RESEMNARE

Într-o lume dezlănţuită, rebelă,
Nu mai e loc pentru visele mele.
Vise de cristal, fragile, cuminţi,
Vise de flori, delicate..
cioburi printre stele,
petale spulberate!

Alerg printre gândurile mele
Ca un împătimit căutător de comori.

Şi caut cu disperare
în mintea şi-n sufletul meu...
Şi caut cu resemnare,
Ceva ce ştie doar Dumnezeu!

VISUL FLORII DE MAC

luni, 3 octombrie 2011

Acolo unde muntele sărută cerul pe nori





foto. Tribuna








Acolo unde muntele sărută cerul pe câte un nor, ca şi cum i-ar săruta pleoapele...

Acolo unde pasul tău, călătorule dornic de drum, nu poate să ajungă, ajunge gândul tău-călător în timp.
Te hrăneşti cu imagini care sunt neâncăpătoare de atâta frumuseţe şi dorul tău de ducă îţi aprinde sufletul şi te arde mocnit.
Şi când simţi că nu mai poţi de atâta dor, te rupi de lumea aceasta dezlănţuită - sau prea înlănţuită de oraş, şi evadezi acolo unde liniştea copacilor şi susurul apelor de munte devin casa ta şi muzica pe care nu te mai saturi s-o asculti!
E-atăta frumuseţe în jurul nostru că dacă nu vrei sau nu şti să o vezi, e ca şi cum ai trăi degeaba!





Omul şi muntele se aseamănă, dar cu deosebirea că prin munţii săi pământul încearcă să se ridice la cer, pe când prin oameni, cerul coboară pe pământ.




W. Shakespeare.

Transalpina, drumul naţional aflat la cea mai mare altitudine din România (2.145 m în Pasul Urdele), şosea care încă din timpuri vechi lega Transilvania de Oltenia şi care a dat naştere a numeroase legede. Transalpina nu se numeşte doar aşa, pentru că alte trei denumiri sunt legate de acest drum aflat în "creierii munţilor": DN 67C, "Drumul Regelui" sau "Poteca Dracului", tot patru fiind judeţele pe care acesta le taie: Alba, Sibiu, Vâlcea şi Gorj.

Transalpina, "Drumul Regelui", DN 67C şi "Poteca Dracului" denumesc, toate, acelaşi drum. Cel mai înalt din ţară ce poate fi traversat cu maşina. Pe aici au trecut oierii, din Mărginimea Sibiului, împreună cu oile lor, spre Oltenia, ei fiind cei care i-au pus numele cărăruii prăpăstioase şi prea puţin prietenoase pentru cai, "Poteca Dracului". Pe aici se spune că, în timpuri şi mai vechi, au trecut şi romanii în drumul lor spre capitala Daciei, potrivit unor surse acesta fiind "coridorul IV strategic roman".
"Drumul Regelui" nu a fost bătut doar de piciorul legiunilor romane, al păstorilor şi al turmelor lor, pentru că, potrivit altor surse, şoseaua a fost construită şi pietruită de germani în timpul primului razboi mondial, pentru ca, în perioada interbelică să fie reconstruit şi inaugurat de însuşi Regele Carol al II-lea. Reabilitarea drumului nu s-a oprit însă aici, pentru că el a fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare, Transalpina fiind, apoi, prea puţin întreţinută.


Aceste informaţii şi multe sfaturi pentru o excursie reuşită le aflaţi pe site-ul http://www.tribuna.ro/

marți, 27 septembrie 2011

LA MULŢI ANI, GOOGLE!


Sparklee.com - http://www.sparklee.com

doctor reviews

NU AVEM VOIE SĂ NE UITĂM PRIETENII!
Şi cum tu eşti unul dintre acei prieteni sinceri şi dragi care îmi este alături aproape în fiecare zi(nu e vina ta atunci când nu suntem împreună) nu pot să te uit!
Ai o vârstă frumoasă pentru că în ciuda superstiţiilor şi a superstiţioşilor, iubesc această cifră. Este numărul meu norocos!

LA MULŢI ANI, PRIETENE DRAG, TU CARE ŞTI SĂ FACI FERICIŢI ATÂŢIA PRIETENI! NENUMĂRAŢI!

luni, 26 septembrie 2011

joi, 22 septembrie 2011

Epitaf pentru floarea de mac













Vara aceasta fierbinte şi lungă
mă pune pe gânduri.
Să nu ne-ajungă
blestemul iernii
pe care am hulito!
Iarba pârjolită
strigă în urma mea
cerşindu-mi umbra.
Scriu câteva rânduri
cu inima strânsă şi vlăguită
ca o floare de mac
într-un câmp de ciulini
uitat de ploi şi de lume.
Mă feresc de mărăcini
şi totuşi gleznele mele
sângerează uşor.
Nici un nor,
nici măcar unul!
Cu disperare am iubit
Această vară cu florile ei
de aur şi de lumină
şi acum din disperare
încerc să le acopăr cu trupul meu
scut peste grădină
şi peste câmpiiile de mac.
Nu mai ştiu ce să fac
şi cum să strig ploaia
care nu mai vine !
Încep cu lacrimile mele
calde şi grele.
Le las să cadă pe pământul crăpat.
sinistră hartă!
Canioane seci taie pământul
devenit pulbere şi praf.
Cu degetele umezite-n lacrimi,
scriu un epitaf
pentru toate florile
trecute prea devreme
dar mai ales pentru floarea de mac!
Nu mai ştiu ce să fac!
Nu mai ştiu ce să fac....!

miercuri, 7 septembrie 2011

Bibliotecarii, aceasta nobila breasla











Pledoarie pentru frumos
(Bibliotecarii, "această nobilă breaslă")





Există un loc spre care mă grăbesc să ajung dimineaţa.
Paşii mei trec pe aleile parcului ca şi cum ar aluneca uşor pe sub bolţi frumos arcuite de tei, de stejari, de castani, pe sub coroana lor de frunze strălucind de rouă în lumina soarelui ca nişte diamante.
Stropii reci din apa artezienei în care nimfe cu trup efemer dansează fremetic pe o simfonie aievea, mă răcoresc şi mă trezesc din visările mele preapline de frumos.
Iubesc această dimineaţă, aşa cum iubesc toate dimineţile în care finalitatea drumului meu este acel loc după care tânjesc mereu ca un însetat călător rătăcit pe un ocean de nisip.



Există un loc în care sufletul meu se regăseşte ca într-o catedrală a luminii, această Lumină divină dătătoare de înţelepciune şi de speranţă: Biblioteca, aprope de mine, de sufletul meu!
Dacă tu vei şti să-i deschizi fereastra inimii, această Lumină îţi va invada mintea şi sufletul şi te va umple de dulcea binecuvântare a vietii.
Aici mă regăsesc într-o lume frumoasă şi într-un univers aparte, în care viaţa mea poate să însemne o mie de vieţi sau mai mult.
Îmi iluminez mintea cu harul cel mare al înţelepţilor care au strâns comorile lumii şi te-au lăsat pe tine, cititorule, să le descoperi şi să le preţuieşti, să le laşi moştenire urmaşilor tăi şi urmaşilor semenilor tăi până la sfârşitul veacurilor.

Dacă viaţa ar fi o carte, am avea deopotrivă avantajul de-a o răsfoi cât mai încet cu putinţă, şansa de a retrăi momentele cele mai frumoase revenind mereu asupra paginilor preferate, şi, uneori, dorinţa de a ajunge la sfârşitul ei într-o imediată şi acceptată împăcare cu această lume...

Dar dacă viaţa ar fi 1000, 100 000 de cărţi ….?







Un univers fascinant, fermecător, miraculos te învăluie şi te seduce.
Dimineaţa ta de fiecare zi începe cu oameni frumoşi, optimişti, minunaţi! Dacă le dăruieşti un zâmbet, primeşti în schimb zeci, sute de zâmbete şi de vorbe frumoase ca şi cum lumea aceasta nu poate fi decât bună, aşa cum creat-o Dumnezeu. Ce altă răsplată poate fi mai minunată ca aceasta.!
Dar tu şti că poţi să le dăruieşti mai mult, mult mai mult!
Setea de cunoaştere şi de ştiinţă se contopeşte cu cea a semenilor mei care vin să soarbă din izvorul înţelepciunii şi al cunoaşterii.
Nu pot să le dăruiesc comori de aur şi de diamante ca să le fie viaţa mai uşoară şi mai bogată dar pot să le ofer comori de suflet, nepreţuite şi nenumărate.
Biblioteca este Paradisul acesta regăsit într-o dimensiune profund pământeană, în care cauţi să afli un sens pierdut, un ideal neîmplinit, o speranţă care încă nu a murit. Fructul înţelepciunii nu mai este fructul oprit pentru că hrana noastră spirituală aceasta este!

De la cei care au slujit înaintea mea OMUL şi CARTEA, am aflat că , ’Bibliotecarii, această nobilă breaslă de intermediari ai înţelepciunii tipărite’’au pretutindeni reprezentanţi de seamă.
Evoluţia omenirii şi progresele ei succesive reflectate în gradul de cultură şi de civilizaţie de azi se regăsesc toate în acest tezaur incomensurabil care este BIBLIOTECA

Identitatea umanităţii şi sensul existenţei noastre se concentrează aici ca într-o piramidă şi sporeşte necontenit, prelungindu-se şi amplificându-se dincolo de ea, ca într-un vortex de Lumină, în Univers.

Acei şi aceşti oameni minunaţi care sunt scriitorii, ca nişte, magicieni fără cusur, au făcut din viaţa lor o carte. Din cărţi au făcut viaţa lor, şi v-au sărutat pleoapele copleşite de somn atunci când vă încăpăţănaţi să cunoaşteţi finalul ei, v-au mângâiat sufletele cu vorbele meşteşugite şi v-au luminat minţile cu harul şi cu darul lor de înţelepciune.
Să le urmăm exemplul şi sfatul: ‚’Scrie, să nu laşi să treaca viaţa aceasta în zadar, să laşi ceva în urma ta!’’
Citeşte! Dansează! Visează! Iubeşte! Cititorule, omule drag, iubeşte viaţa şi trăieşte frumos fiecare zi ca şi cum ar fi prima, şi nu ultima. Un început frumoas poate să dureze o viaţă dar poate face să strălucescă mai multe vieţi
Intră în acest templu cu evlavie dar nu te sfii să ceri hrană pentru suflet, ca sufletul tău să crească şi să sporească Lumina.


Există un loc din care plec seara, ca şi cum aş aluneca uşor pe sub bolţile frumos arcuite, pe sub coroana lor de frunze strălucind în amurg, ca nişte nestemate.
Un zâmbet de mulţumire pune stăpânire pe chipul meu şi-mi trădează liniştea şi bucuria.
Pentru că există acest Loc în viaţa şi în sufletul meu!





vineri, 2 septembrie 2011

marți, 30 august 2011

IUBIREA, ACEASTĂ APĂ VIE ŞI ACEST NESTINS VEZUVIU







Iubirea, această apă vie şi acest nestins Vezuviu










Iubesc această apă care curge
Prin inima mea ca un fluviu
Şi acest foc care-mi umple sufletul
Şi face din el un Vezuviu.
O lavă de iubire se revarsă în jurul meu
Şi nu mai pot să o stăpânesc,
Peste florile care se-aprind de frumuseţe,
Printre copacii care nu mai îmbătrânesc.
Dar mai cu seamă peste oameni
O dulce binecuvântare trece
Din focul viu şi apa care curge,
din apa vie revărsată ca un fluviu,
Şi din acest nestins Vezuviu!

marți, 26 iulie 2011

ARTA VIE, ARTĂ DIVINĂ (IV)


















Visez cu ochii larg deschişi şi privirea mea, ca un laser, ţinteşte un univers ''albastru'', în care trupul meu se arcuieşte şi se roteşte în spirale printre aceste superbe creaturi: