TIMIDE INCEPUTURI

Rătăcesc prin pădurile tale.
Din cărare
Mă pierd, cu voia mea,
Ademenit de păsări cântătoare,
Şi văd în luminişuri
Fluturii iubindu-se, roiuri, roiuri,
Într-un ameţitor dans diurn.
Grăbite stoluri
De păsări călătoare
Îşi lasă umbrele în urma lor ,
Lepădându-se de ele ca de o povară .
A câta oară
Nostalgic dor
Mă-ncearcă !

Nu-i nicio barcă
Şi nici măcar un lac
sclipind în soare ,
dar e atâta binecuvântare
în firul ierbii care creşte
în frunza care mâgâie lumina ,
că mi-e teamă să plâng
de atâta fior,
de atâta dragoste şi dor,
ca nu cumva lacrimile mele ,
reci şi poate grele ,
să se spargă de pietre şi să rupă
sfinţenia acestei clipe muritoare.

Ridic ochii umezi spre soare
Şi mă ameţeşte lumina lui,
Caldă, orbitoare…!
Se-nvârt în jurul meu copacii
Şi mă prind în dansul lor nebun!
Călătoresc în timp sau mi se pare?
Ca într-un vârtej de lumină
Mă regăsesc într-un tablou postum
Cu frunze ruginite prea devreme
Amestecate cu umbre de păsări
Şi cu aripi de fluturi.
Timide începuturi
De toamnă!